Spune că cel mai greu e să schimbi mentalități, însă pasiunea pe care o
simți în spatele fiecărui cuvânt pronunțat de Rareș Năstase, corespondent „România, te iubesc! (PRO TV), te face să devii optimist. Vorbește cu pasiune „despre cea mai frumoasă meserie și ne-a povestit și cum a debutat la TV, totul pornind de la o farsă.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!
Mama – medic, tatăl – farmacist, tu ai făcut Facultatea de Drept… Cum ai ajuns să activezi în televiziune? Povestește-ne mai mult despre începuturile tale în profesie!
A fost o conjunctură amuzantă, totul a pornit de la o farsă, am ajuns să particip la un casting, la Timișoara, și am fost selectat, deși eram sceptic. Am dorit să păcălesc iubita de la acea vreme a unui prieten bun (ea își dorea mult o carieră în televiziune) și, pentru ca farsa să reușească, am mers și eu, alături de ea, la interviul de angajare. Ea a fost respinsă, eu am primit o ofertă. Inițial, pentru știri la radio, deși, repet, nici prin cap nu îmi trecea, la acel moment. O joacă în studenție, practic. Cum era vorba aceea, nu e pentru cine se potrivește… S-a nimerit, dar din prima zi am luat munca asta în serios, că așa am fost învățat de mic.
Rareș Năstase: „Am tot ‘furat meserie’
Prima ta zi de filmare a fost și primul succes. A doua zi, reportajul tău era la toate jurnalele! Ce sentimente te-au încercat în momentul acela?
A fost euforie, bucuria momentului, au fost acele aripi care m-au împins să vreau să fac meseria de reporter de știri ca la carte. Am tot „furat meserie, ca să spun așa, am învățat privind în stânga și în dreapta, la colegi cu experiență. Și am prins acel microb al presei. De mic mi-a plăcut să fiu informat, să știu ce se întâmplă în jurul meu, să despic firul în patru. Când am început meseria aceasta, mi-am dat seama câtă putere este într-un microfon și o cameră video, dar și câtă responsabilitate. Realmente ai puterea de a schimba lucruri, nu neapărat mari la început, dar ai puterea de a aduce plusuri acolo unde există multe minusuri. Dar poți face mult rău, de aceea trebuie să primeze obiectivitatea, seriozitatea, verticalitatea.
Rareș Năstase: „Până la celebritate consider că mai sunt pași’
Acum o să te întreb, firesc, care sunt avantajele și dezavantajele celebrității. Îți cer oamenii autografe pe stradă sau îți semnalează diferite cazuri? Te mai confundă lumea cu colegii tăi și invers?
Meseria îți aduce notorietate, când apari pe sticlă ești mai cunoscut decât alții, până la celebritate consider că mai sunt pași. Sigur, oamenii te recunosc pe stradă, reacțiile sunt mai dese în afara Bucureștiului. Avem în echipă discuții, ne amuzăm pe seama confuziei de nume, despre anumite întâmplări prin care trece fiecare pe teren. Mi s-a spus Rareș Tănase, Rareș Savu, Alex Năstase, Rareș Bogdan. Mulți oameni rețin figura, mai puțin numele. Alții spun că îmi recunosc vocea, că e inconfundabilă. Întorc capul când mă aud vorbind. E amuzant, onorant, sunt o persoană foarte sociabilă, iubesc să fiu în preajma oamenilor.
Îmi amintesc că, într-o perioadă, făceam o serie de reportaje despre condițiile din turismul românesc. Terminasem de mult filmările, dar o lungă perioadă, mergând cu familia și prietenii în scurte deplasări, ori în vacanță mai mare, hotelierii credeau că vin să fac filmări cu camera ascunsă. Pe aceeași temă mă recunoșteau imediat și se străduiau să îmi arate că în unitățile lor totul e în regulă. Chiar de la intrare, la recepție, eram uneori primit cu întrebarea (și gestul cu ochiul)… „Cu serviciul sau cu… serviciul? Au fost câteva situații în care n-am reușit să îi conving că eram doar în timpul liber. (râde)
Rareș Năstase: „E onorant să știi că oamenii au încredere în tine’
Mă flatează atunci când oamenii îmi spun: „Dacă sunteți aici, cu familia (hotel, restaurant, resort), înseamnă că e bine. Nu știu cât au dreptate, eu merg în multe locuri și nu peste tot e cum ar trebui, dar mă bucură încrederea oamenilor. E onorant să știi că oamenii au încredere în tine, la fel cum simt asta cu interlocutori dispuși să facă dezvăluiri, în anchetele mele. Sau când îmi scriu pe rețelele de socializare și mă întreabă ce-i de făcut, într-o situație sau alta prin care trec, când au de făcut unele alegeri.
Când postez pe Instagram sau Facebook ce mănânc, unde merg sau că fac sport, sunt urmăritori care cer sfaturi, vor informații suplimentare, pe care le ofer cu mare drag. Dar sunt și oameni care ne cer, deși noi suntem jurnaliști, nu procurori sau polițiști, să facem anchete, să tragem la răspundere penal.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN NUMĂRUL DE AUGUST AL REVISTEI VIVA! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI.
Sursa foto: PR, Facebook