Plină de energie și de o sinceritate dezarmantă, Dorina Lazăr te vrăjește cu râsul ei molipsitor, dar și cu optimismul debordant. Am rugat-o să rememoreze pentru noi cele mai importante momente din viață. Și a făcut-o. Cu o autoironie și cu un umor incredibile, în spatele cărora i-am simțit însă sensibilitatea imensă. Marea actriță ne-a povestit cine a convins-o să dea la Teatru și cum a fost înspăimîntată mult timp că va fi dezmoștenită de tatăl ei, pentru că a devenit artistă.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE APRILIE, GRATIS, AICI!
Povestiți-ne puțin despre mama dumneavoastră! Erați mică în momentul în care ați rămas doar cu tatăl dvs. Cum v-a afectat plecarea mamei?
Eu cred că ce nu te omoară te face mai puternic. Părinții mei s-au despărțit pentru că era o mare diferență de vârstă între ei. Când m-am născut eu, mama avea 18 ani și tata 38. Tata era brigadier silvic și mama visa să se facă actriță… Și s-a și făcut actriță. A plecat la Timișoara, a făcut Conservatorul, a fost actriță la Reșița, la Turda, la Brăila și după aceea a ieșit la pensie de la Bulandra.
Dorina Lazăr: „Mi-am revăzut mama o dată sau de două ori'
După câți ani v-ați revăzut cu mama dumneavoastră? Știu că, într-un fel, ea este cea care v-a convins să dați la Teatru, și nu la Filologie. Cum de v-ați decis?
De revăzut, ne-am revăzut o dată sau de două ori la Hunedoara, după aceea tata mi-a îngăduit să mă duc cu bunică-mea la Reșița, când ea era actriță, apoi la Turda, unde juca. Pe urmă, a venit vremea să dau la facultate. În 1957 am dat bacalaureatul, am fost prima generație care a dat bacalaureatul după reforma învățământului – am dat examen la 6 materii într-o singură zi și cu permisiunea ca părinții să vină și să asiste la examen. A fost ceva îngrozitor pentru copii.
Când am terminat, am luat cartea de matematică și am jucat un fotbal cu ea în curtea școlii… Apoi, am venit la București, să dau la Filologie. Mama mi-a mi-a zis că văzuse că examenele la institutele de artă se dau înainte cu două-trei săptămâni de admiterea generală. M-a întrebat dacă nu vreau să mă înscriu, să văd cum este. M-am înscris.
Citește și: Marele regret al actorului Florin Busuioc:„I-am pus pe toți într-o situație urâtă'/ EXCLUSIV
Citește și: Daniela Iliescu, după conflictul dintre Culiță Sterp și Raluca de la Survivor:„Mă depășește…'
Dorina Lazăr: „Tata a zis că dacă mă fac artistă mă dezmoștenește'
Ziceați, rememorând perioada aceea, vă citez: „Eram o fată grăsuță, destul de prostuță și spuneam «În jurul unui divorț» a lui Topârceanu. Cum ați impresionat comisia de admitere? Vă întreb fiindcă în vremurile acelea nu se intra așa de ușor…
Am avut noroc. Erau niște cursuri pregătitoare și am venit la clasă la doamna Sanda Manu. Ea mi-a schimbat repertoriul, mi-a dat alte poezii. Mai pregătisem eu o poezie, „Povestea Mărgăritarului, pe care am găsit-o la mama, bătută la mașină, și nu avea autor. Un fel de Rusalcă. Am învățat-o și atâta plângeam la repetiții… Mi-a scos-o și pe-asta. Revenind la 1957, am dat examenul, am intrat 83 de studenți. Atât am fost de fericită că am intrat la facultate, că nu m-am mai dus la nicio Filologie. Nu știam cum să-i spun lui tata, că el a zis că dacă mă fac artistă mă dezmoștenește. Eram foarte înspăimântată de chestia asta, până într-o zi când am realizat că n-aveam ce moșteni. (râde)
Dorina Lazăr: „Cei mai frumoși ani din viața mea au fost cei de studenție'
Viața de studentă cum a fost? Bănuiesc că aveți multe amintiri savuroase din acea perioadă…
Cea mai frumoasă perioadă din viața mea, cei mai frumoși ani din viața mea au fost acei patru ani de studenție, când nu aveai nicio grijă. Eu am nimerit la clasă la meșterul Ion Finteșteanu, cu asistent Sanda Manu și cu preparator Dem Rădulescu – era prima lui promoție. Nu pot să vă spun ce exemplu au fost pentru noi. Dacă v-ați putea imagina ce profesori erau în Institut! Te lipeai de pereți când treceau… Dar te lipeai de pereți și când treceau ceilalți, absolvenții. Florin Piersic, Ioana Bulcă, Dina Cocea, Alexandru Finți… Când le spui copiilor de-acum toate numele astea, se uită la tine ca la felul patru. Cei din branșă ar trebui să știe, să învețe un pic de istorie.
Dacă nu ați fi reușit la Teatru, ce altă profesie credeți că vi s-ar fi potrivit?
M-aș fi dus la Filologie, cu siguranță . Mi-ar fi plăcut să fiu educatoare, la
copiii ăia mici
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN NUMĂRUL DE MAI AL REVISTEI VIVA! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI.
Sursa foto: Hepta, FLORIN GHIOCA, TEATRUL ODEON, ARHIVA PERSONALĂ