Scriitoarea Chris Simion, care a dus o luptă cumplită cu o boală necruțătoare, știe ce înseamnă izolarea și transmite prin intermediul unei scrisori deschise că ar trebui să profităm de stilul de viață pe care am fost nevoiți să-l adoptăm în contextul coronavirusului.
Scriitoarea și regizoarea Chris Simion a primit în urmă cu trei ani un diagnostic crunt: cancer. Drumul parcurs până la vindecare a fost unul anevoios, de la tratamente dure până la izolare. Având în vedere că a trecut deja prin acest stil de viață, femeia a transmis o scrisoare în care explică cum ar fi bine să privim situația generată de pandemia de coronavirus.
Chris Simion a fost greu încercată de viață și a luptat din răsputeri pentru a se menține pe linia de plutire. Acum ne împărtășește și nouă câteva „trucuri' pe care să le aplicăm în izolare. Ne spune că este momentul ideal pentru ca noi toți să avem mai multă grijă atât de corp, cât și de suflet.
Scrisoarea transmisă de Chris Simion în contextul coronavirusului
„Dragă prietenă,
Îți scriu știind că în starea ta, mai sunt și alții. Citesc și aud foarte des în ultimul timp că izolarea asta este „numai bună’ pentru persoane înclinate spre anxietate. Deci …în „căderea’ asta nu ești unică, pare că sunteți mai mulți. Ce urmează… nu e un sfat, e observația mea. Umilă. Și sunt un om care a avut șansa să mai treacă printr-o situație limita acum 2 ani. Îmi permit să-ti torn pe suflet o găleată de apă rece. Când mi-am dat seama că „gripa’ se transformă în „epidemie’ a fost momentul în care am decis să-mi construiesc o barcă de hârtie și să pornesc.
Îmi imaginez perioada asta că pe o „călătorie’. Armele pe care le-am luat cu mine sunt: umorul, imaginația, prezentul, introspecția și, nu în ultimul rând, credință că nimic din ceea ce se întâmplă nu e lipsit de sens. Privește-te din afară și o să vezi că și tu ai lângă tine o barcă, trebuie doar să faci efortul să urci în ea. Deschizi ochii dimineața și ești sănătoasă. Cel puțin încă o zi ești sănătoasă. Nu-i de-ajuns. Dacă n-ai fi, ai vedea că e tot ceea ce-ți trebuie. Te dai jos din pat și ai opțiunea, în cei câțiva metri în care te învârti, să faci chestii (multe înainte erau pe lista de priorități și n-apucau să vadă realitatea, pentru că prioritatea se schimbă neîncetat). Apoi te duci la baie și în loc să-ți faci ritualul pe fugă că pleci iar în întârziere, acum poți să te speli cu grijă de tine (de cât timp n-ai mai stat de vorba cu corpul tău și nu l-ai mai observat?) sau să te priveșți în oglindă (și să vezi dincolo de ce vezi).
Apoi ce-ar fi să începi să gătești (de unde știi că nu-ți place dacă n-ai făcut-o?). Înțeleg că nu-i activitatea pe care să ți-o integrezi în programul tău zilnic într-o situație în care ai avea libertatea altor opțiuni, dar acum n-ai libertatea asta și poți să exersezi cum e să faci ceva cu plăcere, care aparent nu-ți dă nicio plăcere). Deschide geamul să simți aerul de-afară, bucură-te de asta, inspiră-l și apoi privește în față (fă exercițiul asta zilnic, măcar câteva minute și o să vezi câte poveșți noi o să descoperi în peisajul tern, aparent același, care se vede de la fereastra ta), scrie un gând bun în fiecare zi (inventează-l și dăruiește-l, pornești de la tine și întinde-te spre ceilalți), citește (ok, nu-ti place să citești, dar măcar încearcă). Poți începe cu chestii scurte. Am câștigat multe pariuri cu oameni care erau traumatizați de lectura obligatorie din școală și care au descoperit ulterior că întâlnirea personală cu o poveste e altceva.)
Chris Simion: „Alegerile pe care le faci te ridică sau te îngroapă'
Stai cu tine de vorbă (ai putea să descoperi ceva unic). Că ți-ești cea mai bună persoană de dialog, că nu ai cum să te plictisești cu tine, că deși credeai că te cunoști, habar n-ai cine ești. În zilele banale, trăiai banal. În rutină impusă, poate fi aventură. Acum ai șansa să trăiești autentic, simplu. Fă-o. Nu mai aștepta salvarea din exterior, e în tine.
Alegerile pe care le faci te ridică sau te îngroapă. În perioada asta am putea să învățăm să ne iubim mai mult, fără ca acest exercițiu să fie unul egoist, ci mai degrabă o dovadă de maturitate, asumare și firesc. Căci dacă ne iubim pe noi, putem să-i iubim și pe cei din jur. Nu există depresie decât pentru cei egoiști, autosuficienți, cu stimă de sine ridicată. Poți să te superi pe mine, dar eu cred că depresia e un lux. Dacă vrei să ti-o permiți, trăiește-o. Doar că eu care vreau să mă bucur de viață, n-o să-ți plâng de milă. Și viața nu înseamnă răspuns la așteptările mele. Viața înseamnă imprevizibilul, cu tot ce vine el. Nu mi-am depășit și nu m-am cunoscut niciodată în confort, ci mereu în afară lui. Trăim ceea ce vrem să trăim.
Nu te oprește nimeni că până când trece această izolare, să-ți construiești o lume care să te bucure și să aibă sens. Mi-ar plăcea să mă suni și să-mi spui: am acceptat provocarea, de astăzi mă joc, urc în barcă și pornesc în călătorie. Îți amintești ce m-ai întrebat când ai văzut fotografia asta și ai aflat că fac chimioterapie? „Și-acum ce faci cu teatrul? Cum o să repeți?'. Ți-am răspuns: Teatrul este un context în care eu mă dăruiesc total, prin poveștile pe care le spun. Dacă nu mai pot face asta, nu mă cert cu Dumnezeu. Caut să văd cum pot să mă bucur altfel.' Dacă ai citit până aici, da share!', a scris Chris Simon pe Facebook.
Sursa foto: Facebook