Un munte de om. Pe Cătălin Botezatu nimic nu pare să-l doboare, întreaga lui viață, în care s-au succedat cu repeziciune multe episoade sus-jos, stând mărturie în acest sens. În ciuda greutăților întâmpinate nu s-a dat deloc bătut, însă, asta nu înseamnă că nu are niciun fel de regrete. Juratul de la Bravo, ai stil! ne-a vorbit puțin despre fericire, „păcate” și „păreri de rău”!
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE AUGUST, GRATIS, AICI!
Toată viața ai muncit ca să ai parte de absolut tot ce îți dorești, însă ai declarat că nu ai cunoscut pe deplin fericirea. Acum, când am trăit vremuri care ne-au marcat enorm, ai învățat să apreciezi lucrurile simple, ai găsit fericirea în propriul cămin sau încă o cauți?
Întotdeauna am găsit fericirea în lucrurile simple, în momentele frumoase. Am învățat, odată cu maturitatea, să mă bucur de fiecare clipă petrecută alături de un om care mă face fericit, fie că este partenera de viață sau prietenii mei. Sunt fericit când ies cu prietenii mei la masă, sunt fercit când mă duc la pensiunea lui Mary, la munte. Ea are grijă de mine ca de copilul ei și zâmbetul ei cald îmi aduce fericirea. Sunt fericit când am senzația că Gucci, cățelușul meu de șase luni, îmi zâmbește, după ce îl cert. Deh, face prostioare! Sunt norocos din acest punct de vedere, pentru că am parte de momente în care pot spune că sunt fericit.
În ultimii ani ai preferat să nu mai vorbești despre viața ta amoroasă sau ai lăsat să se înțeleagă că ești în continuare singur. Așadar, acum în ce stadiu ești?
În același stadiu. Niciodată nu am să fiu singur, dar nu-mi mai place să vorbesc despre asta, să fac din relația mea un subiect de presă. Dacă, în tinerețe, cu toții vedeam viața altfel, odată cu maturizarea am înțeles că viața personală e ceva tabu și trebuie să rămâna așa, un secret bine păstrat. Chiar și dacă e vorba despre familie, ea trebuie să fie protejată. Îmi este bine așa cum este acum.
Acum 10 ani, ai lansat cartea „Pedeapsa. Ți-ai plătit toate „păcatele, consideri că și-ai ispășit pedeapsa vieții?
Da, de mult. Cartea a reprezentat 10% din ceea ce puteam să scriu. Cred că toți ne ispășim pedepsele vieții, important este să învățăm din ele și să îngropăm „securile războiului, ceea ce eu am făcut de multă vreme.
Dacă ar fi să privești în urmă, la tot ceea ce ai făcut și la tot ceea ce nu ai făcut, ce regrete ai avea? Că n-ai casa plină de copii, că nu i-ai făcut rochie Reginei?
Aș avea regrete legate de oamenii din viața mea. Probabil ar fi un cumul de regrete. Când realizezi că se scurge viața, abia atunci realizezi și că ai mai vrea să mai faci ceva. Am făcut de toate, dar mai e loc de multe altele.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN REVISTA VIVA! DE SEPTEMBRIE, CARE SE GĂSEȘTE DEJA LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI.
Sursa foto: PR, Facebook
Urmărește-ne pe 
