Emilia Popescu și-a dorit să fie balerină, dat fiind că mama ei era coregrafă, însă i-a spus că „nici nu se pune problema' și chiar i-a expus și motivele pentru care a refuzat să-și lase fiica să urmeze acest drum. Numele a cântărit greu, iar actrița a vorbit despre presiunea resimțită și cât a fost nevoită să muncească pentru a nu face numele de râs.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA! DE MARTIE, GRATIS, AICI!
E greu să vii dintr-o familie de artiști și să îți faci un nume pe cont propriu?
E foarte greu și doar ți se pare că ești pe cont propriu. Dar numele e nume, și întotdeauna va conta numele. Tu trebuie să dovedești prin muncă și prin talent că meriți numele, că nu-l faci de râs.
Emilia Popescu: „Mama nu m-a lăsat să mă fac balerină’
Tu de ce nu te-ai făcut balerină, mama ta fiind coregrafă?
Ea nu m-a lăsat. Îmi plăcea foarte mult, aveam poante de balerină acasă și mergeam tot timpul. Mi-a zis că nici nu se pune problema, că, dacă îți place prea mult și vrei să te faci balerină, e o meserie de miner, nu merită, se termină repede. Dar am făcut pian obligatoriu, toată familia. Și bine am făcut. Mi-a zis: „Dacă știi două limbi străine și muzică…. Are dreptate, sunt cea mai recunoscătoare pentru faptul că m-a dat la muzică. Am crescut în Ateneu, l-am văzut pe Celibidache la repetiție. După copilul meu, e cea mai mare avere muzica.
Citește și: Emilia Popescu, destăinuiri despre momentul în care a născut-o pe fiica ei:'S-a filmat totul' / EXCLUSIV
Citește și: Mirela Vaida a plecat din platoul Acces Direct după ce i s-a făcut rău:'Este o femeie puternică'
Emișia Popescu: „Regizorii de film neducându-se la teatru, dacă nu ești în vizor – uită, chiar dacă ești genial’
Pe marele ecran nu prea ai jucat…
Nu, ne-am oprit prin 1992. Nu știu de ce, nu am vreo explicație. În capul meu explicația era că făcându-se filme de un anumit fel, prea puține comedii, probabil că n-a fost nevoie de chipul meu, nu erau fete drăguțe, sensibile și simpatice. Nu se făceau cu personaje d-astea, au fost filme mai întunecate. Regizorii de film neducându-se la teatru, dacă nu ești în vizor – uită, chiar dacă ești genial.
Ce ritual are Emilia Popescu înainte de a urca pe scenă
Ai vreo superstiție sau vreun ritual înainte de a urca pe scenă?
Da, spun o rugăciune. În principiu, întotdeauna îmi doresc să nu intru la primul spectacol. Adică îmi doresc să se întâmple ceva, să nu intru. Nu ceva rău, cu lumea, cu spectacolul. Să nu mai intru eu! Dar îmi trece după prima scenă. Mai puțin la „Un tramvai numit dorință, unde nu am reușit niciodată să depășesc emoțiile după prima scenă