Anna Lesko a crescut într-o familie în care s-au impus reguli bine știute, le-a respectat, iar acum consideră că i-au prins bine. La rândul ei, își dorește ca fiul ei, Adam, să fie educat. Recunoaște că este exigentă, însă face totul pentru binele și viitorul lui!
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE AUGUST, GRATIS, AICI!
De unde ai învățat să gătești atât de bine? Ai stat pe lângă bunica ta atunci când erai mică?
Am învățat din familie să gătesc, încă de când eram mică. Era important pentru bunica și pentru mama mea ca fetele din casă să știe să gătească bine, să fim gospodine, să știm să coasem, să croșetăm. De mici ne-au învățat și mie chiar mi-a plăcut. Nu pot zice că și celelalte două surori ale mele au fost la fel de înnebunite după cusut, dar mie mi-a plăcut. La noi în casă, până și tata face o mâncare foarte gustoasă. Pentru mine e ceva normal să gătesc, deși văd că în ultima vreme e ceva wow să intri în bucătărie. Să nu mai zic că mie chiar îmi place să fac mâncăruri care necesită mult timp. Fac colțunași, pe care stau să-i lipesc, plăcinte împletite. De la bunica am învățat cum să fac un aluat, cum să-l frământ, cum să am răbdare cu el.
Știu că, atunci când era mai micuț, Adam stătea și el cu tine în bucătărie și voia să te ajute. Acum, că are deja activități de băiat mare, îți mai dă târcoale sau vine doar când e masa gata?
Când era micuț, se implica, acum a mai crescut și nu mai insistă. Nici eu nu insist. Eu acum urmăresc la Adam alte lucruri – să știe să- și ducă farfuria în chiuvetă, chestii care țin de organizare. Un copil trebuie de mic să știe exact ce trebuie să facă. Să nu fie un dezorganizat și dezordonat, că înnebunesc! Poate că sunt un pic stresantă acum cu el, dar o să-i prindă bine pe mai târziu. Vreau să fie un copil și un adult educat.
Ai mereu un vibe bun și pare că nu te enervezi niciodată. Adam, cu boacănele lui, nu reușește să te scoată din starea ta? Poți să fii autoritară cu el?
Sunt o persoană foarte vulcanică. Nu-mi place să țin supărare, ranchiună, iar dacă țin e un fel de protest, ca să înțeleagă persoana de lângă mine că nu se mai poate așa. Cu Adam mai am momente când îl mai cert, pentru că sunt dăți când exagerează, nu mă lasă în pace, dar cu el merge cu dialog. Pare că înțelege, mai puțin când e vorba despre noțiunea timpului. Încă nu știe ce înseamnă o oră și, dacă îi zic să mă lase o oră că am puțină treabă, vine din 5 în 5 minute să mă întrebe dacă am terminat. Câteodată mă amuză, dar câteodată am treabă. Bine, și eu sunt învățată cu educația strictă a părinților mei și fac militărie cu el. Știu că sunt toată ziua cu gura pe el, micuțul, dar cred că mai bine acum, cât e mic, decât mai târziu. Nu-mi plac părinții care spun că e prea mic copilul ca să înțeleagă. Trebuie să-i explici de mic.
Sursa foto: Facebook, Instagram