La aproape 50 de ani, cu 30 de ani de carieră în spate și cu un nou proiect, musicalul „My Fair Lady, Anca Țurcașiu abordează fără probleme toate subiectele pe care mulți alții le consideră tabu. Înaintarea în vârstă, operații estetice, decepții sentimentale, aspecte financiare… Artista a vorbit deschis despre toate acestea.
Deși are cetățenie americană, fiul tău student a ales Politehnica din București. S-a pus problema în familie să studieze în America?
Fiul meu nu mai vrea să vorbesc nimic despre el, chiar m-a atenționat că nu mai vrea să citească nimic despre el. Pot să îți spun doar că nu-și mai dorește să plece în străinătate să studieze, a trăit destul de mult în America și nu îi place în mod special acolo. Se simte bine aici, cu familia lui, cu prietenii lui. Nu îl văd plecând, și nu pentru că nu s-ar putea dezlipi de noi, ci pentru că așa este el. Chiar dacă are cetățenie americană, ceea ce e paradoxal. Mulți și-ar dori să studieze acolo și nu au cum, el poate și nu vrea. Dar cred că fiecare e liber să trăiască și să simtă cum vrea și nu o să forțez pe nimeni să facă nimic.
Ți-a cerut fiul tău vreodată sfaturi în dragoste? Ce l-ai învățat despre femei?
Lucrurile astea le-a discutat mai mult cu soțul meu, am zis că trebuie să se întâmple ca de la bărbat la bărbat. El nici nu este un vorbăreț, nu e genul acela de copil care să ne spună tot ce are pe suflet, e destul de interiorizat. În plus, are 20 ani. Acum, dacă mă gândesc un pic, pe mine mă enerva îngrozitor să mă întrebe mama „unde ai fost?, „ce ai făcut?, „cu cine te-ai văzut?. Și nu știam cum să fug mai repede, să mă lase în pace. Deci îl înțeleg perfect.
Cu siguranță că, din cauza turneelor, ai lipsit foarte mult de acasă. Ți-a reproșat fiul tău vreodată că nu ai fost lângă el?
Nu mi-a reproșat niciodată în cuvinte, dar din comportamentul lui a reieșit că m-a pedepsit pentru asta. Îți dau exemplu: când era mic și veneam dintr-o călătorie cu Cristi, se repezea doar la el să îl ia în brațe și îi spunea „tată, tată!. Eu mă prăbușeam la pământ plângând și sufeream. Pedepse de genul acesta, istețe, îmi aplica. Am lipsit mult de lângă el, recunosc, și îmi pare rău pentru asta. Așa era situația, așa erau vremurile. De când s-a născut și până a făcut trei ani, eu plecam seara să cânt. Era atunci la modă să cânți în restaurante și baruri, cu orchestră mare, cu programe de cabaret, la barurile Melody, Ambasador. Era efervescență după Revoluție. Așa că, în fiecare seară, plecam la 20.30 și mă întorceam la 4 dimineața. Acesta era serviciul meu, cântam cam în 5-6 locuri pe seară. Soțul meu rămânea seară de seară singur cu copilul și îi făcea baie, masaj, îl culca, îi dădea să mănânce. Îți dai seama că între ei s-a legat o relație foarte specială. Când avea cam patru ani, l-am întrebat: „Dacă nu aș fi fost eu mama ta, cine ți-ar fi plăcut să fie? Și el a răspuns: „Tata.
FOTO: Facebook