Stela Popescu ar fi împlinit astăzi 82 de ani - Marea actriţă a rămas în memoria tuturor

Marea actriţa Stela Popescu a murit la vârsta de 81 de ani. Ea a decedat la locuinţa sa din Capitală pe 23 noiembrie, fiind găsită în ziua de joi căzută în casă. „Cred că era acolo de ieri. Fiica ei a găsit-o, Doina’, a declarat Alexandru Arşinel care a venit la domiciliul actriţei imediat după aflarea veştii. După analiza medicilor, s-a descoperit faptul că actriţa a murit după un accident cerebral sever.

Gest emoționant făcut de Ştefan Bănică în memoria Stelei Popescu

În cadrul concertelor de Crăciun de anul acesta, Ştefan a cântat în concertele sale Îmi acordaţi un dans’, melodie pe care o cânta tatăl său împreună cu regretata Stela. Toată sala s-a ridicat în picioare şi a cântat împreună cu solistul, care astfel a adus un omagiu regretatei actriţe, pe care a iubit-o o ţară întreagă. Mai mult, o fotografie veche, din tinereţe, de-a actriţei, a apărut pe un ecran în spatele solistului, iar apaluzele au fost furtunoase.

Stelele teatrului de revistă strălucesc acum în alt univers

Luna noiembrie a anului 2017 a fost una dintre cele mai negre din istoria teatrului de revistă românesc. Două mari actriţe – Stela Popescu (81) şi Cristina Stamate (71) – au părăsit scena vieţii, dar vor continua să trăiască în sufletele publicului lor.

Anii ‘80, perioada din urmă a „socialismului multilateral dezvoltat, au fost ca o gaură neagră pentru oamenii tot mai înfometaţi, mai înfriguraţi şi mai lipsiţi de perspectivă. Pe atunci, singura bucurie şi alinare erau cărţile şi divertismentul, şi acela puţin, de care aveau parte la televizor. Actorii de revistă erau cumva parte din familie – nu era revelion în care Stela, Arşinel, Cristina Stamate, Anda Călugăreanu, Ştefan Bănică şi toată pleiada de stele ale genului să nu intre în casele românilor şi să le aducă bucurie. Încet, încet însă, cei mai mulţi dintre marii actori au părăsit scena, iar acum stelele lor strălucesc într-un univers paralel, univers care va exista atât timp cât ei vor trăi în amintirea noastră.

O viaţă de roman
Stela Popescu a avut un nume predestinat, s-a născut să fie o stea, dar anii copilăriei nu au lăsat să se întrevadă asta, ci dimpotrivă… Prima amintire a copiliţei de 5 ani născute în satul Slobozia Hodorogea, din Republica Moldova, într-o familie de intelectuali modeşti nu este legată de o dimineaţă magică de Crăciun, ci de invadarea Basarabiei de către armata rusă şi de deportarea tatălui său în Siberia. Timp de 18 ani, mama şi fiica nu au mai ştiut nimic despre el, 18 ani lungi, în care niciuna dintre scrisorile lui nu a ajuns la ele… A fost eliberat abia în 1958 şi s-au văzut mult mai târziu – când mama şi fiica au reuşit să meargă la Chişinău într-o excursie de trei zile. Abia în 1977, cei trei s-au reunit, când actriţa a reuşit să-şi aducă tatăl în România, cerând reîntregirea familiei. Rămasă singură cu un copil mic, mama Stelei a decis să fugă în România. Toată averea lor? „Două linguri, două furculiţe, o faţă de pernă…. Agoniseala lor a încăput într-un „geamantan şi o sacoşă, avea să povestească Stela Popescu peste ani. Viaţa în România n-a fost una roz la început, şi cum să fi fost, când familiile la care stăteau refugiaţii din Basarabia erau obligate de statul român să-i primească în casele lor? Au urmat căsătoria de convenienţă a mamei sale de teama deportării, mutarea la Bucureşti şi apoi la Braşov, iar în 1954, examenul la facultatea de actorie, pe care Stela l-a căzut „cu brio. „Eram din provincie, nu ştiam să mă îmbrac, cu părul vraişte, ziceai că-s smulsă de gâşte. Eram un băieţoi. Aşa a fost firea mea, până pe la 20 de ani, povestea actriţa într-un interviu. Îi era însă scris să fie actriţă, aşa că nu a renunţat la visul ei. În 1956, era admisă la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică şi timp de 54 de ani a fost în slujba acestei arte necontenit, cu dragoste şi pasiune. A jucat la Teatrul de Comedie, la Teatrul de Revistă Constantin Tănase, în zeci de piese, în seriale, peste 25 de filme şi zeci de emisiuni de divertisment, dar textele satirice şi contestatare (până în anii ‘80, actorii reuşeau să introducă în cuplete critici voalate la adresa regimului) ale sutelor de scenete pe care le-a jucat i s-au potrivit mănuşă.

Stela-şi-Arşinel
Frumoasă, elegantă, cu picioare lungi şi planturoasă – sau, cum se spune în popor, femeie adevărată –, cu coama ei leonină de păr roşcat şi ochii verzi perfect rimelaţi şi conturaţi cu tuş, Stela era o apariţie, iar talentul, carisma şi autoironia pe care le avea din plin făceau ca „pachetul să fie complet. Între anii 1971 şi 1979, partener de scenă i-a fost Ştefan Bănică, dar soarta a făcut ca, din pură întâmplare, lucrurile să se schimbe. În ziua în care Ştefan Bănică nu a putut să onoreze un spectacol pe care-l jucau împreună, a trebuit să fie găsit un înlocuitor, iar acesta a fost Alexandru Arşinel. De atunci, timp de 40 de ani, cei doi actori au fost nedespărţiţi în mii de spectacole. Atât de mare a fost chimia între ei şi atât de bine au funcţionat în cuplu, încât cei mai mulţi dintre fanii lor credeau că erau căsătoriţi. Puţini ştiau însă că mare parte a cupletelor pe care cei doi actori le interpretau erau scrise de cel care a fost marea dragoste a Stelei şi bărbatul vieţii ei, Mihai Maximilian.

„Tu eşti norocul meu!
„Marea dragoste este o sintagmă ce rămâne adeseori la nivel de ideal, dar Stela Popescu a întâlnit-o. Actriţa a iubit cu pasiune, la fel cum a şi jucat, şi nu s-a sfiit să „fugă în lume cu bărbatul iubit. Stela avea 33 de ani când l-a cunoscut pe Mihai Maximilian şi era căsătorită de opt ani cu regizorul Dan Puican. Atracţia a fost atât de mare, încât, după câteva săptămâni de relaţie cu Maximilian, şi-a părăsit soţul. Nu se putea regăsi în rolul de soţie infidelă. A plecat dintr-o relaţie comodă, „călduţă, pentru a trăi pasional şi total alături de omul care a fascinat-o la prima vedere. 17 ani mai târziu, bărbatul vieţii ei a trecut în nefiinţă. „Ca iubit era un bărbat pudic, delicat. Îmi spunea «te iubesc» din privire. Lucrurile astea îmi e greu să le spun… Îmi spunea: „Tu eşti norocul meu! (…) „Decât să moară, mai bine se încurca cu una de 20 de ani şi pleca în lume. Aş fi acceptat. Pentru el aş fi acceptat acest lucru, declara actriţa, rememorând momentele frumoase trăite alături de soţul ei.
Cu toată durerea din suflet, a continuat să joace şi să bucure milioane de oameni, ascunzându-şi suferinţa. „Şi acum, când mă uit la poze cu mine şi cu Puiu, mă podidesc lacrimile, dar îmi şi dau seama cât de norocoasă am fost. Nu toţi au şansa să întâlnească dragostea absolută, mai presus de cuvinte, bariere şi interese. Eu chiar pot să spun că Puiu este sufletul meu pereche şi că l-am iubit de când l-am văzut prima oară. (…) Sincer, abia aştept să mă îmbrăţişeze Puiu pentru eternitate. Îmi este greu fără el. Şi iată că dorinţa i s-a împlinit…
Foto: Hepta