Simona Halep și Horia Tecău au readus România în elita tenisului mondial și le-au oferit compatrioților lor ocazia de a gusta din dulcele nectar al victoriei. Revista VIVA! a vrut să știe dacă pentru Simona și Horia există viață și dincolo de terenul de tenis.
Când Simona Halep sau Horia Tecău intră pe teren, milioane de români le sunt alături, pe iarbă sau pe zgură. Prin puterea propriului exemplu, cei doi sportivi le-au redat celor care îi admiră încrederea că tenacitatea, disciplina și munca susținută sunt în continuare apreciate și răsplătite cum se cuvine. Și, în acele zile în care lăsăm impresia că ne e greu să alegem grâul de neghină, că suntem un popor fără busolă și supus capriciilor vremurilor, un as de-al Simonei sau un rever de-al lui Horia ne fac să înălțăm capul și să privim în jur cu un sentiment care nu ne e tocmai familiar, dar cu care ne-am putea obișnui: mândria învingătorului.
SIMONA HALEP
Simona se numără printre acei oameni valoroși pentru care faptele spun mai mult decât vorbele. Chiar dacă o conversație cu cea mai bună tenismenă română a momentului aduce cu un schimb sec de mingi pe deasupra fileului, o astfel de întâlnire face parte indiscutabil dintre privilegiile vieții de jurnalist.
În ultimii doi ani ai avut rezultate excepționale. Ai cîștigat turnee importante, ești între primele trei jucătoare din lume, ai cîștigat foarte mulți bani. Ce schimbări au adus aceste lucruri în viața ta?
Într-adevăr, au fost doi ani excepțio-nali, cu progrese mari. Am realizat că am un anumit potențial și am căpătat încredere în mine atât ca jucătoare de tenis, cât și ca persoană.
Prin ce crezi că se deosebește Simona Halep de la sfârșitul lui 2012 de cea de acum?
Sunt mult mai matură, mai conștientă de realizările mele și fericită de ceea ce am reușit în cariera mea până acum.
HORIA TECĂU
Tânăr, ambițios și arătos, Horia Tecău este partida perfectă pentru fetele care încă visează la prințul pe cal alb (sau, mă rog, în echipamentul alb specific tenisului). E jucător de echipă, e un cavaler desăvârșit – vorbește foarte frumos despre fosta lui iubită, Andreea Raicu – și după 40 de ani se vede lucrând cu copiii care vor să-i calce pe urmele lăsate pe zgura terenului de tenis.
Într-un dublu la tenis este egalitate perfectă sau există o ierarhie? Există un căpitan sau un lider, chiar și un lider informal?
Într-o echipă de dublu nu există o ierarhie, dar fiecare are un rol. Când ajungi să ai o comunicare și o înțelegere bună cu partenerul, nu există decât echipa și ce poate face fiecare pentru echipă. Altfel ai avea o echipă superficială, în care fiecare crede că este mai bun decât partenerul, cei doi riscând să se despartă în orice moment.
Partenerul tău, Jean-Julien Roger, are pe home-page-ul de pe Facebook o poză cu tine și trofeul de la Wimbledon. În schimb, pe pagina ta de Facebook ești doar tu cu trofeul de la Wimbledon. JJ Roger e cel mai altruist dintre voi doi?
În poză sunt cu trofeul de la Australian Open. Sunt destul de activ pe Facebook și Instagram. Postez mereu poze cu noi și cu performanțe românești pe care le apreciez.
Continuarea în numărul de septembrie al revistei VIVA!, la standurile de presă din 3 septembrie