Este actor, om de televiziune, prezentator de evenimente și, nu în ultimul rând, capul unei familii cu trei fete: Eva (11 ani), Rita (7 ani) și Sofia (1 an și jumătate). Jovialul Pavel Bartoș (40) a răspuns prezent la fiecare întâlnire cu șansa, iar ea l-a răsplătit cu o ascensiune sigură în lumea capricioasă a show-business-ului. Alături i-a fost mereu soția lui, Anca (38).
Chiar dacă este astăzi omul momentului în show-business-ul românesc, Pavel nu uită de unde a plecat. Dincolo de vitrina cu zâmbete și vorbe de duh se află un profesionist meticulos, care își construiește cariera cu tenacitate, seriozitate și fără să ardă etapele. Fiindcă faima este efemeră – o spune chiar Pavel.
Cum e să fii tatăl a trei fete?
Sunt un norocos și un răsfățat al soartei. Mă bucur în fiecare zi și mulțumesc în fiecare zi pentru ce mi se întâmplă. E un sentiment fantastic de împlinire… Abia aștept să ajung acasă, să stăm, să vorbim, să ne povestim și mă bucur că reușesc să-mi fac din ce în ce mai mult timp pentru a mea familie.
Ce urmează? O să faceți copii până vine și un băiat?
Noi am avut așa, un gând, să avem o familie numeroasă, cu trei copii. Și ne-am bucurat enorm la primii doi, iar când a venit și al treilea am zis „Ia te uită, a fost chiar cum ne-am gândit să fie… Sunt foarte mulțumit de cum s-au așezat lucrurile. Între fetele mele relațiile s-au echilibrat fantastic, fiica mea cea mare, Eva, are grijă de cea mică fără să-i cerem noi asta. A devenit mai responsabilă. Și Rita, la fel.
Se spune că tații de fete sunt excesiv de protectori – și de obicei sunt așa cu o singură fată. La tine, fiind vorba de trei, se triplează această tendință?
… Sau se împarte la trei… Nu, eu nu vreau să fiu așa, eu cred foarte mult în cei șapte ani de acasă. Aș vrea să fiu părintele pe care și-l doresc fetele mele, să fiu prietenul lor, să înțeleagă că viața e făcută din bine și rău. Le încurajez să-și spună opinia, să aibă inițiativă, dar trebuie să înțeleagă că orice lucru în viață are și o consecință, bună sau rea. Și îmi doresc să discearnă ele ce-i bun sau rău pentru ele. Bineînțeles că eu le voi fi alături, indiferent de situație. Încerc să fiu părintele de care au nevoie acum și sper să fiu la fel și peste 10 ani și mereu. Vreau să fiu părintele cu care comunică, este foarte important să spună copilul ce simte, ce i s-a întâmplat. Și îmi doresc să petrec timp de calitate cu copiii, să fiu cu ele, vorbind, ascultându-le, jucându-ne… Altfel nu pot compensa în nici un fel anii pe care i-aș pierde acum.
Continuarea în numărul de octombrie al revistei VIVA!, la standurile de presă din 1 octombrie