Olivia de Havilland, ultima DIVĂ adevărată. A devenit star la 20 de ani

1939. Noaptea neagră a nazismului se aşterne deasupra Europei. America este însă departe, iar Hollywoodul are propria lui agendă. Răgetul leului MGM se aude mai puternic ca niciodată. 400 de filme au fost turnate în anul acela, iar cele 60 de milioane de americani care mergeau săptămâ- nal la cinematograf aveau la ce să viseze. Walt Disney triumfa cu animația Albă-ca-Zăpada, Chaplin lucra la „Dictatorul lui, Garry Cooper şi Bette Davis erau pe val, iar Marilyn Monroe era o necunoscută…

În mijlocul acţiunii, printre zecile de figuranţi şi printre decorurile de mucava pregătite pentru „Monte Cristo, „Tarzan şi filme western, o tânără frumoasă, brunetă, descinde dintr-un superb automobil Hispano-Suiza şi se îndreaptă spre o rulotă marcată cu numele ei: Olivia de Havilland. Va juca în adaptarea unicului şi senzaţionalului roman al lui Margaret Mitchell, „Pe aripile vântului. Nimeni nu bănuieşte că, anul următor, filmul lui Victor Fleming va lua 10 Oscaruri şi că va deveni unul dintre cele mai vizionate şi mai rentabile din istoria cinema- tografiei. Un film cult, care va ră- mâne mai bine de 40 de ani în topul box-office-ului internaţional.

Un film care a făcut din protagoniştii lui staruri. Dovada? Aproape 50 de ani mai târziu, numele Oliviei de Havilland este indisolubil legat de cel al filmului şi al eroinei care a consacrat-o.

STAR LA 20 DE ANI

Olivia Mary de Havilland este mai degrabă un nume nobiliar decât unul de star, dar fiica actriţei Lilian Augusta Ruse şi a avocatului Walter Augustus de Havilland, născută pe 1 iulie 1916, în Tokyo, avea să devină în cele din urmă o regină… Regina cinematografiei de peste Ocean. Cursul vieţii ei avea să se schimbe în 1919, odată cu divorţul părinţilor săi şi cu decizia mamei sale de a se muta la Saratoga, în apropiere de San Francisco. La 600 de kilometri distanţă, un anumit cartier al Los Angelesului – Hollywood – începuse să devină cunoscut drept Mecca cinematografiei.

În 1934, Olivia avea 18 ani şi se pregătea, ca orice tânără de familie bună, să devină profesoară de engleză, dar cursul vieţii ei s-a schimbat peste noapte, după ce a fost văzută de către realizatorul Max Reinhardt jucând în „Visul unei nopţi de vară, într-o trupă de amatori. În scurt timp, Olivia semna cu Warner Bros. un contract pe cinci ani şi primea rolul în adaptarea filmată a aceleiaşi piese.

La 20 de ani, în 1935, juca în „Captain Blood, unde îi dădea replica unui tânăr Don Juan australian, destul de puţin cunoscut, Errol Flynn, şi în „Robin Hood, care le-a adus amândurora succesul şi consacrarea. Bărbatul fermecător, cu mustăcioară şi colanţi, şi tânăra ingenuă şi zâmbitoare au jucat în opt filme împreună, devenind cuplul cel mai carismatic de la Hollywood. Un cuplu pe marele ecran, dar nu şi în viaţă, deşi lui Errol i-ar fi plăcut… El era însă însurat la vremea aceea, iar ea nu a putut trece peste asta.

O RIVALITATE PE VIAŢĂ

Pe Olivia de Havilland şi pe sora ei Joan de Beauvoir de Havilland, cunoscută mai apoi ca Joan Fontaine, le despărţeau un an şi trei luni şi… o ură nemărginită. Joan nu s-a împăcat niciodată cu ideea că sora ei mai mare era preferata mamei lor şi o viaţă întreagă s-a străduit să demonstreze că e mai bună ca ea. S-a făcut actriţă şi i-a suflat permanent în ceafă Oliviei.

A luat chiar şi un Premiu Oscar înaintea ei, lucru care a adâncit şi mai mult prăpastia dintre cele două surori. S-au luptat pentru roluri – cel al lui Melanie Hamilton Wilkes din „Pe aripile vântului i-a revenit Oliviei, în defavoarea surorii sale, iar cel al eroinei din „Rebecca a fost câştigat de Joan –, dar şi pentru bărbaţi, Eroll Flynn preferând-o pe Olivia, la fel şi Howard Hughes, care îi făcea promisiuni de căsătorie lui Joan, deşi o iubea pe Olivia…

Totul a culminat cu anul 1942, când Joan a câştigat Oscarul pentru rolul din „Rebecca, sora ei, nominalizată şi ea, fiind nevoită să privească o sală întreagă aplaudând-o furtunos pe Joan. „Am îngheţat. Am privit la celălalt capăt al mesei, unde stătea Olivia. «Urcă acolo!», mi-a şoptit cu autoritate. Toată ostilitatea pe care o simţeam una faţă de cealaltă când eram copii, totul a revenit în imagini caleidoscopice. Am crezut că Olivia va sări peste masă şi mă va lua de păr, relata Joan peste ani. Sora mai mare şi-a luat apoi revanşa de două ori, câştigând Premiul Oscar pentru interpretare în 1946 („To Each His Own) şi 1949 („The Heiress), însă râca dintre ele nu s-a stins niciodată.

La 90 de ani, când Olivia a fost decorată de preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, cu medalia Legiunea de Onoare, la Palatul Élysée, ura dintre cele două surori s-a reaprins. În cartea ei autobiografică, intitulată, sugestiv, „No Bed Of Roses, Joan se confesa despre relaţia lor, povestind că duşmănia perpetuă dintre ele a fost una „otrăvitoare. „M-am căsătorit înaintea Oliviei, am câştigat Oscarul înaintea ei, deci, dacă mor prima, va fi, fără îndoială, furioasă că am învins-o!, spunea Joan cu sarcasm. Şi, într-adevăr, „meciul s-a terminat în 2013, fiind „câştigat de Joan, care a decedat la vârsta de 96 de ani. Cele două surori rivale nu se mai văzuseră din 1975, de la moartea mamei lor…

„AM FOST ÎNDRĂGOSTITĂ DE EL

A fost logodită cu James Stewart şi se spune că a cedat farmecelor lui Ronald Reagan, Robert Mitchum şi Frank Sinatra, dar… În 1946, Olivia s-a căsătorit cu scriitorul Marcus Goodrich, căruia i-a dăruit un fiu, pe Benjamin Briggs Goodrich, în 1949. Patru ani mai târziu, a divorţat, iar în 1955 se căsătorea cu jurnalistul Pierre Galante, cei doi având împreună o fiică. De cel de-al doilea soţ a divorţat în 1979, însă au rămas apropiaţi, Olivia fiindu-i alături lui Pierre, care s-a stins în urma unei boli necruţătoare, până în ultima clipă. A trebuit să ajungă la 90 de ani ca să recunoască faptul că a fost îndrăgostită de Errol Flynn:

„Era un bărbat fermecător, cu un magnetism aparte, dar atât de chinuit. Am fost îndrăgostită de el, iar mai târziu am aflat că şi el a fost îndrăgos- tit de mine. De fapt, m-a cerut de soţie, dar nu era divorţat de Lili Damita, aşa că am spus nu. Între ei a existat o chimie pe marele ecran aproape palpabilă, însă, din păcate, povestea lor de dragoste nu s-a materializat niciodată. „Mulţi ani mai târziu, am avut o experienţă neplăcută la Hollywood. Un bărbat înalt m-a sărutat în spatele gâtului, la o petrecere, şi atunci am sărit în sus de nervi şi l-am întrebat : «Te cunosc?». Apoi am realizat că era Errol. Se schimbase atât de mult. Ochii lui erau atât de trişti! I-i privisem în destule filme ca să-mi dau seama că spiritul lui dispăruse, povestea Olivia. La 20 de ani după ce au jucat împreună în „Aventurile lui Robin Hood, actriţa, aflată deja la Paris, i-a scris o scrisoare lui Flynn, în care îi spunea cât de fericită a fost să joace în toate acele scene cu el. Pe urmă, a rupt-o. Câteva luni mai târziu, cel care ar fi putut fi bărbatul vieții ei nu mai era…

O LEGENDĂ VIE

În anul 1939, Olivia de Havilland era aplaudată, la premiera faimoasei ecranizări a romanului lui Margaret Mitchell, „Pe aripile vântului, de 300.000 de oameni, record greu de egalat. A continuat să joace până la sfârşitul anilor ‘70, filmul „The Fifth Musketeer fiind ultima sa apariţie pe marele ecran, însă roluri de televiziune a avut până în 1986, când a primit un Glob de Aur şi o nominalizare la Emmy pentru rolul Împărătesei Maria, din miniseria „Anastasia: The Mystery of Ana.

Acum, ea este singura supravieţuitoare din distribuţia filmului, iar unicul actor cu care ar putea să mai depene amintiri din perioada de aur a Cetăţii Filmului este Kirk Douglas, mai tânăr cu doar 6 luni ca ea… Olivia de Havilland a împlinit 102 ani pe 1 iulie, iar anul trecut, ea a primit titlul de Dame din partea Reginei Angliei. Întreba- tă cum se simte la această vârstă înaintată, pe când încă nu împlinise 100 de ani, Olivia a răspuns: „Ce cred despre senectute? Sunt înnebunită după ea. Nu aş schimba-o pentru nimic în lume!.

FOTO: Hepta, Northfoto 

Urmărește-ne pe Google News