Pentru că februarie este luna dragostei, am provocat-o pe Oana Roman să le scrie celor mai importanți oameni din viața ei câte o scrisoare. Ea a acceptat și i-a trecut pe listă pe fiica sa, Isabela, pe soțul său, Marius, dar și pe Mioara și Petre Roman.
SCRISOARE CĂTRE ISABELA
„Iubita mea frumoasă, Isabela mea. Am știut că vei fi dinainte să fii. Am avut un vis în care cineva foarte apropiat mi-a spus că te voi avea pe tine. Mi-a spus și că te vei chema Maria Isabela. Visul a venit într-un moment în care aproape nu mai îndrăzneam să sper că voi fi mamă. Era dorința mea cea mai mare și cea mai puternică. După ani în care trăisem singură și credeam că poate nu sunt sortită să am o familie a mea, un vis m-a luminat, dar era, încă, doar un vis.
La foarte scurtă vreme am ştiut că minunea s-a întâmplat și că tu urma să vii pe lume. Nu m-am îndoit nicio secundă că vei fi fetiță și că, evident, numele tău va fi Maria Isabela, precum în visul meu frumos. Din clipa în care te-ai născut, viața mea a devenit un carusel de senzații și emoții copleșitoare. Bucuria nașterii, a primei îmbrățișări, a primului sunet, a primei priviri. Spaima că vei păți ceva, dorința de a-ți fi bine în orice secundă, dar și împlinirea acelui vis atât de mare. Toate au venit deodată. Ai fost un bebeluș micuț și tare cuminte. Ai încântat pe toată lumea încă din prima ta zi de viață. Erai preferata asistentelor din maternitate, pentru că erai cea mai cuminte și plângeai cel mai puțin. Și așa ai rămas. O minune de fetiță cuminte și bună. Ai plâns puțin, ai dormit mult, te-ai jucat frumos și a fost o încântare fiecare minut petrecut cu tine. Deși mami a fost tare bolnavă după ce tu te-ai născut și a sit mult de lângă tine în primele luni, l-ai avut pe tati, care a fost permanent lângă tine.
Cotinui să fii bună și cuminte, deșteaptă și matură, înțeleaptă, dar și foarte copilăroasă. Eu îmi doresc să fii sănătoasă și să ai viață lungă, îmi doresc să fii împlinită, să simți cât de mult te iubesc mami și tati, să știi că suntem și vom fi mereu acolo, lângă tine. Noi nu îți vom impune decât să fii bună și generoasă, îți vom explica faptul că trebuie să te ții de cuvânt, să fii cinstită și muncitoare. Îmi doresc să fii mândră de noi, de numele tău, de istoria ta și a familei tale. În rest, îți vei face propriile alegeri. Noi credem că libertatea și, mai ales, libertatea de a alege sunt foarte importante. Ești Cumințenia Pământului și perfecțiune. Iar când vii la mami și îi spui: «Mami, te iubesc cel mai mult din lumea asta!», atunci mami știe că nu a trăit degeaba și că toate visele și dorințele ei s-au împlinit!
SCRISOARE CĂTRE MARIUS
„Iubirea mea, Iată, sunt deja 5 ani de când ești lângă mine. 5 ani în care am trăit cât într-o viață. 5 ani în care am trecut prin toate stările, prin toate emoțiile, prin binele suprem, dar și prin răul cel mai mare. Am fost împreună în Paradis, apoi am căzut în Infern și ne-am întors împreună înapoi. Dacă ar fi să spun un lucru pe care l-am învățat în anii ăștia, acela ar fi că sigur între noi e iubire. În ciuda a tot și a toate, în ciuda tuturor oamenilor și a lucrurilor, noi suntem unul. La început, nimeni nu prea ne dădea nicio șansă, cred că nici noi. Apoi, totul s-a întâmplat foarte repede și, la mai puțin de un an de când eram împreună, am rămas însărcinată și Ne-am căsătorit. Cumva, totul ne-a luat și pe noi prin surprindere, dar ne-am lăsat duși de viață. Și bine am făcut. Eu vreau să-ți mulțumesc pentru tot. Pentru că ai fost lângă mine în fiecare clipă, la fiecare pas important, pentru că m-ai ținut de mână la fiecare hop, m-ai trecut peste fiecare groapă și m-ai îmbrățișat la fiecare ezitare. M-ai încurajat în fiecare moment de cumpănă și mi-ai dat putere să cred în noi. Viața ne-a încercat din greu. Nu a fost ușor deloc, nici când mă luptam cu boala, nici când ne luptam să supraviețuim, nici când am fost singuri cu un copil mic, nici când trebuia să găsim soluții pentru ziua de mâine. Și totuși, ai fost acolo. N-ai ezitat, n-ai plecat, n-ai renunțat. Cel mai puternic moment pentru mine a fost 1 mai 2014. Ziua în care am suferit cea mai grea intervenție chirurgicală, fiind în prag de septicemie și neștiind dacă și cum voi ieși din acea operație. Aveam acasă un bebeluș de 3 luni, și eu intram într-o sală de operație ca să mă lupt cu moartea. A durat 8 ore. 8 ore în care eu am fost inconștientă, iar tu a trebuit să stai pe un culoar și să aștepți verdictul. Nu vreau să-mi imaginez cum au fost pentru tine acele ore. Am aflat după, de la asistente, că nu te-ai mișcat din fața sălii de operație, că n-au reușit să te ia de acolo nici măcar câteva minute. Știu doar că m-am trezit și ți-am auzit imediat vocea. Mi-ai spus: «Sunt aici, o să fie bine. Ești OK!». Și atunci am știut că fuseserăm amândoi în Infern și reveniserăm amândoi pe Pământ.
Și urma să fim împreună ca să ne creștem frumos copilul. Atunci am știut că suntem unul și că, dacă am reușit să trecem peste asta, atunci vom trece peste orice. Mi-ai dăruit tot ce-mi doream. Acum știu că împreună vom reuși să facem și mai mult decât am visat.
Citeşte continuarea articolului cu cele două scrisori adresate Mioarei şi lui Petre Roman în noul număr de februarie al Revistei Viva!
