La 26 de ani, Mădălina Ghenea îşi reconsideră ordinea priorităţilor în viaţă. Actriţa deopotrivă vânată, alintată şi comentată de presa românească şi internaţională renunţa la apariţiile strălucitoare de pe covorul roşu şi e gata să dea orice pentru o viaţa liniştită, în care iubirea şi familia să ocupe primul loc. Urmează un interviu emoţionant.
Curiozitatea cu care presa i-a urmărit fiecare pas a luat-o prin surprindere. Foamea de senzaţional a tabloidelor a descumpănit-o şi a făcut-o să se gândească de două ori dacă visul ei din copilărie, acela de a deveni celebră, este într-adevăr ceea ce îşi doreşte. De la Milano, Mădălina Ghenea vorbeşte deschis despre ceea ce rămâne când luminile reflectoarelor se sting.
De la lansarea „Dom Hemingway, nu ai mai apărut la nici un eveniment. Există o strategie de imagine în spatele acestei pauze?
Nu, nici o strategie… Am anunţat în ultimele mele interviuri că voi sta departe de evenimente. Din păcate, nu este o pauză planificată şi nici o strategie. În luna septembrie 2013, m-a luat viaţa prin surprindere cu nişte probleme de sănătate şi a trebuit să iau această pauză forţat. Sigur că îmi voi onora contractele semnate deja. Apariţia mea la festivalul de la Toronto şi la premiera „Dom Hemingway în New York şi în România ţin de obligaţiile mele faţă de acest film. La fel a trebuit să termin şi filmările la serialul „Borgia. Mi-am dus şi îmi voi duce toate contractele la capăt, dar din septembrie până de curând am refuzat absolut orice altă ofertă de lucru. Cu toate astea însă, în ultima lună am confirmat deja două filme pentru anul în curs.
Cine te sfătuieşte la capitolul imagine?
Am o armată de oameni… Dar în ultimele 6 luni am decis cu sufletul. Sunt lucruri mult mai importante în viaţă decât imaginea şi chiar cariera. Cineva acolo sus m-a făcut să înţeleg asta într-un moment de plin avânt al carierei mele, când agenţii, birourile de presă, managerii, presa, fanii sau tu, jurnalistul Luana Dăneţ, nu înţelegeţi cum de am dispărut chiar acum când toată lumea se aştepta să ofer mult mai mult. Nu vreau să mă mai feresc, vreau să mă eliberez de această povară. Mi-a fost teamă să mă deschid publicului, dar am obosit să pozez într-un tanc şi am realizat că nu rezolv nimic dacă tac, ca măcar să înveţe alţii câte ceva din experienţa mea. Am trecut aproape prin toate dramele posibile în ultima perioadă şi am ajuns chiar să cred că viaţa mea nu mai are sens, m-am închis în mine şi am refuzat familie şi prieteni şi iubit şi tot, până m-am refugiat într-o mănăstire din România unde mi-am găsit liniştea, răspuns la toate întrebările şi am regăsit un sens. Am ieşit mai puternică. Ştiu câţi oameni se luptă cu aceste probleme şi vreau să le spun să nu îşi piardă niciodată speranţa şi încrederea în Dumnezeu.
Totuşi, trebuie să spun că nu mă aşteptam să nu te vedem la Oscaruri…
Am avut posibilitatea să merg la multe evenimente în ultima perioadă, dar sincer, pentru mine toate aceste parade nu mai au sens. Nu îmi doresc să fiu acolo şi vă spun din suflet că nu mi-au adus absolut nimic din niciun punct de vedere… Este o simplă prezenţă la nişte petreceri, care e drept că m-au fascinat iniţial, dar odată gustate şi-au pierdut din farmec. E adevărat că acolo poţi întâlni oameni importanţi, dar nimeni nu te va lua într-un film doar pentru că defilezi într-o rochie frumoasă pe un covor roşu. Dacă am un contract de imagine de onorat sau dacă o să am vreodată, dacă dă Dumnezeu, un film în competiţie, o să merg cu drag. Altfel nu văd de ce aş merge.
LUANA DĂNEŢ, FOTO EDWARD ANINARU