Lili Sandu - De ce iubeşte şi lasă

.

Cu puțin înainte de a pleca înapoi în L.A., am stat de vorbă cu ea despre toate lucrurile pe care le evită în interviuri: relații consu-mate, bărbați nepotriviți, cereri în căsătorie. Am pus relaxarea în fața întrebărilor indiscrete pe seama stilului american, dar cred că și ninsoarea a jucat un rol. Nu mai trăise o iarnă adevărată de patru ani de zile.

 


Echipată pentru vremea urâtă cu un Range Rover și cu o cafea aburindă, Lili Sandu a coborât din mașină cu o biată pereche de pantofi sport, care, evident, nu făceau față viscolului pornit fix în acea dimineață. „Nu am nici măcar o pereche de cizme aici, mi-a spus râzând cu gura până la urechi, obicei pe care nu l-a pă­răsit întreaga zi. Ba poate l-a părăsit la un moment dat, odată cu alegerea fotografii­lor, când am observat cât de critică poate fi cu ea însăși. Două lucruri s-au schim­bat considerabil de la ultimul interviu, pe care i l-am luat acum câțiva ani, înainte de plecarea în America: și-a lăsat sprânce­nele să crească în mod natural și este mult mai open-minded, așa cum și ei îi place să spună, când vine vorba de conversații legate de viața personală. Dacă o asculți vorbind despre Los Angeles, unde își împarte timpul între castinguri și cursuri de actorie, ai zice că, într-adevăr, acela e tărâmul tuturor posibilităților. Ei, se pare, îi merge bine. A închiriat un apar­tament bine poziționat, conduce propria mașină, filmează pentru diverse seriale sau reclame și va lansa un videoblog de lifestyle și nutriție, unde le va lua intervi­uri unor specialiști în domeniu sau unor celebrități. Însă la întâlnirea noastră era încă în vacanță, pregătindu-se pentru Sărbătorile alături de mama sa.


 

Venind de la temperaturi ridicate, cum suporți tu zile atât de friguroase?

Cu foarte multă vitamina D supliment. (râde) Pentru mine aceasta e prima iarnă pe care o petrec în România după patru ani și automat organismul începe să se readapteze frigului. Dar îmi place foarte mult când ninge, mă bucur ca un copil. Azi veneam spre ședința foto și ningea cu fulgi așa mari, că îmi venea să îi prind și să îi mănânc. Înainte eram meteodepen­dentă, dacă ploua aveam o stare melan­colică, acum sunt fericită tot timpul. Asta am învățat în LA.

 

Știu că în L.A. urmezi tot felul de cursuri de actorie. Îți permiți să tot fii studentă acolo?

Da, se poate, dacă știi să trăiești într-un buget. Fiecare are viziune diferită asupra a ceea ce înseamnă costisitor, dar viața nu e atât de scumpă în L.A., îi poți face față. (râde) Prin comparație cu România, sunt destul de multe lucruri mai ieftine. Depinde ce priorități ai. Dacă pentru tine sunt importante sesiunile de shopping, ok, atunci go for it! Pentru mine sunt im­portante acele școli, știu că mă vor ajuta foarte mult și îmi aduc o mare bucurie.


 

Și totuși…

Și totuși mi-aș cumpăra un Pigal Loubo­utin din când în când. (râde)

 

OANA POPOIAG Foto MIHAI BUMBU

 

Continuarea în numărul de ianuarie al revistei VIVA!, la standurile de presă din 24 decembrie.