E cunoscut ca „regizorul gay care iubeşte femeile' şi era cât pe ce să devină heterosexual după ce l-au cucerit farmecele lui Penelope Cruz. Luna aceasta ne vom amuza din nou la o comedie marca Almodovar, „Los Amantes Pasajeros', care a deschis ediţia din acest an a Festivalului Internaţional de Film Transilvania.
Aşadar, comedia „morală, orală şi ireală sau nerealistă', aşa cum o descrie însuşi Almodovar, a fost proiectată la Cluj în premieră absolută în România în prima zi a TIFF. Ceea ce n-a făcut decât să ne bucure, dat fiind că în ultimii ani regizorul spaniol s-a concentrat mai mult pe melodrame „întunecate' ca „Volver', „Los abrazos rotos' sau „La piel que habito'. Acţiunea filmului are loc într-un avion cu probleme tehnice, iar pasagerii, „dezbrăcaţi de iPhone-uri, filmuleţe, Internet şi iPad-uri sunt condamnaţi să fie ei înşişi, înconjuraţi de necunoscuţi', după cum explică regizorul însuşi. Revenirea sa la genul care l-a făcut celebru în anii 80 ne-a amintit, dacă mai era nevoie, de ce îl iubim atât de mult pe Pedro Almodovar. Dar şi de ce o iubeşte el atât de mult pe Penelope Cruz.
Normalitatea este relativă
Ca regizor, nu mai are nevoie de nicio prezentare. A creat o cinematografie căreia Hollywoodul i-a ţinut piept cu greu şi se poate ca Cetatea Filmului să fi pierdut lupta detaşat tocmai din cauza tuturor stereotipiilor care i-au adus cândva celebritatea: explozii exagerate, urmăriri poliţiste interminabile, eroi masculini plini de testosteron şi eroine blonde cu forme (uneori excesiv de) voluptuoase – toate, mult prea comerciale şi mult prea folosite. Pe de altă parte, Almodovar ne-a uimit cu uşurinţa cu care a transformat chestiuni tabu în subiecte de discuţie care nu mai stârnesc pudoarea nimănui. Şi, bineînţeles, cu nonşalanţa cu care şi-a convins colegii de breaslă să fie naturali în faţa obiectivului chiar şi atunci când au de interpretat personaje controversate: transsexuali, travestiţi, gay sau lesbiene. Spre deosebire de Hollywood care pune minorităţile sexuale în contrast cu restul societăţii (considerată a fi „normală'), regizorul spaniol adoptă o altă strategie cinematografică.
El recurge la artificii inteligente – umorul fin, parodia, efecte voit exagerate ca la Quentin Tarantino – pentru a demonstra tocmai că „normalitatea' nu e un concept rigid, iar homosexualii sunt cât se poate de fireşti. Justificarea pentru acest fapt a dat-o însuşi Almodovar, pentru care toate tipurile de iubire, manifestate prin orice formă de sexualitate sunt autentice şi în perfectă concordanţă cu natura umană. Acesta e motivul real şi „faptul că eu sunt homosexual nu cred că influenţează în mod necesar filmele mele'.
Rebelul care a schimbat faţa Spaniei
Şi dacă reuşeşte să transforme tabuuri sociale în chestiuni fireşti este o consecinţă a faptului că a crescut în timpul dictaturii Generalului Franco, dar cariera sa a început şi s-a continuat după moartea acestuia în 1975, când Spania a renăscut. A urmat o perioadă de revigorare prin mişcarea numită „La Movida Madrileña', prin care se celebra noua stare de lucruri: homosexualii nu mai erau o minoritate ilegală, persecuţiile ţineau de trecut şi arta, sub toate formele ei, s-a dezvoltat în direcţii până atunci interzise. Ca orice perioadă de tranziţie, şi aceasta a avut confuziile ei, pe care Almodovar (considerat cel mai celebru exponent La Movida) le-a surprins cu umor în primul său film (cu un buget foarte redus), „Pepi, Luci And Other Girls On The Heap'.
Un mare merit al lui Almodovar este acela că a transformat actori spanioli în staruri internaţionale: Javier Bardem („High Heels', „Live Flesh'), Antonio Banderas („Labyrinth of Passion', „Law of Desire' sau „Women on the Verge of Beakdown') sau Penelope Cruz, care este, fără îndoială, cel mai invocat exemplu. Cei doi au format un tandem regizor-actriţă celebru, aşa cum au fost şi Woody Allen şi Diane Keaton, Josef von Sternberg şi Marlene Dietrich, Alfred Hitchcock şi Grace Kelly sau Quentin Tarantino şi Uma Thurman.
Slăbiciunea lui Almodovar
Cu Penelope Cruz a avut, însă, o relaţie specială, după cum a mărturisit fiecare dintre ei doi. „Mi-a schimbat complet felul de a privi lumea', declara ea, cumpătat, la un moment dat, în vreme ce el a şocat întreaga lume când a recunoscut că ţine foarte mult la Penelope.
„Cât timp am lucrat împreună la acest film (n.r. „Volver' − 2006) aproape că m-am îndrăgostit de ea. Ei bine, da, asta e o confesiune. Ştiţi cu toţii că sunt gay, dar în tinereţe am avut un partener bisexual. Ultima dată când am făcut dragoste cu o femeie a fost în 1984.' În plus, regizorul a adăugat că în perioada respectivă a fost destul de confuz, începuse să se îndoiască de el însuşi şi să creadă că ar putea deveni straight. Cu Penelope Cruz, Almodovar a simţit din nou dorinţa de a avea o relaţie intimă cu o femeie.
Extravaganţe în film
Sub sloganul „totul pentru artă', Almodovar a comis o adevărată „impietate' într-o scenă din „La piel que habito', când protagonista (interpretată de Elena Anaya) a scris pe pereţi cu produse de make-up Chanel. Regizorul spaniol are o relaţie foarte bună cu celebra casă de modă franceză, iar cu Lagerfeld a mai lucrat şi pentru „High Heels' şi „Broken Embraces'. Pentru un control cât mai mare asupra tuturor detaliilor din film, Pedro Almodovar şi-a înfiinţat propria companie de producţie. „Eu mă ocup de culorile de pe platourile de filmare, de mobilă, haine, hair-styling. Tot ce se află în faţa camerelor de filmat este ideea mea. Mă bazez mult pe intuiţie, pentru că toate astea sunt elemente importante ale poveştii pe care o spun. Îmi doresc ca filmele mele să arate bine şi aleg fiecare detaliu cu un motiv, chiar dacă de multe ori spectatorul obişnuit nu înţelege toate aceste lucruri. Le fac, totuşi, pentru mine'.
• A crescut într-o zonă rurală şi liniştită la sud de Madrid, a citit enorm şi a văzut multe filme, dar la 17 ani, plictisit de monotonia zonei, s-a mutat în capitala Spaniei. Asta deşi părinţii lui nu au fost de acord.
• În anii 60 a urmat cursurile unui Internat catolic, unde unii dintre studenţi au fost abuzaţi de preoţi. Almodovar a declarat că el, unul, nu a trecut prin asemenea experienţe traumatizante.
• La 22 de ani lucra la o companie de telefonie, iar cu banii câştigaţi aici şi-a cumpărat o cameră de filmat, pe care a învăţat să o folosească singur – şcoala de film de la Madrid fiind închisă în timpul dictaturii Franco.
• Începuse să fie cunoscut în zona underground madrilenă atât pentru felul aparte în care se îmbrăca, cât şi pentru show-ul pe care îl făcea de fiecare dată când cânta pe scenă împreună cu prietenul său, Fabio McNamara. Cei doi au format un duet glam-rock.
• A publicat două cărţi până acum: un roman, „Fire in the Guts', şi un volum de poveşti, „The Dream of Reason'. De asemenea, a scris articole în diverse reviste: El Pais, Diario, La Luna.
CLAUDIA COJOCEA
Foto HEPTA, NORTHFOTO