[INTERVIU] OLIVIA STEER: "Copiii mei mă inspiră să fac ce nici cu gândul nu gândeam"

Cartea  se numeşte Dulciuri de poveste' (Ed. Humanitas) şi este superb ilustrată de artistul plastic Mădălina Andronic.  Dacă o veti răsfoi într-o librărie, garantăm că vă veţi îndrăgosti de ea. O lume întreagă cu toate minunăţiile ei locuieşte în paginile acestei cărţi: Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene, balauri înfricoşători şi zmei-paralei, împăraţi aprigi în luptă şi cai năzdrăvani, zâne cu ochi de mărgărite şi hultani care îmblânzesc furia cerului. Plus douăsprezece reţete dulci, din fructele cele mai alese!

Am stat de vorbă cu Olivia Steer despre cum i-a venit ideea acestei cărţi, despre poveşti şi toate lucrurile frumoase care vin din copilărie.

Am inteles ca „Dulciuri de poveste” a pornit, asa cum era si firesc, de la viata alaturi de copiii tai. Vorbeste-ne putin despre cum s-a nascut aceasta carte…

In urma cu patru ani am fost pusa in fata unei forme teribile de santaj emotional. De a demonstra daca imi iubesc copilul si daca da, cit de mult. Mai exact, ma aflam cu baiatul meu cel mare, David, din intimplare, in fata unei vitrine frigorifice cu torturi de martipan si prajituri cu jeleuri colorate, bomboane fel de fel, pline toate de conservanti si coloranti sintetici. Isi lipise nasucul de vitrina frigorifica  si masura cu priviri pofticioase niste minitarte colorate. Apoi s-a uitat la mine rugator. Asa ca a trebuit sa decid. Ii iau acele orori dulci pentru ca ma roaga si nu rezist insitentelor lui pentru ca il iubesc. Sau nu ii cumpăar, pentru ca i-ar face mult rau si nu vreau asta, cita vreme il iubesc. I-am explicat ca acele culori sint artificiale, iar ca sint obtinute de patiseri si cofetari din prafuri chimice, care fac rau copiilor. „De aratat, arata bine, hai sa le facem noi si sanatoase”. mi-a spus David.

Asa ca mi-am suflecat minecile si m-am apucat sa prajituresc. Din pacate, atunci cind lucrezi cu ingrediente suta la suta naturale, nu ai cum sa obtii acele culori vibrante, fake, din prajiturile din comert. Si asta a fost o mare problema, pina intr-o zi. Ii citeam lui David niste basme romanesti, cind am avut revelatia ca mai toti fetii frumosi ajung in situatia de a cauta si de a gasi sursa de putere in fructe si legume proaspete si crude, cum sint si merele lui Prîslea cel Voinc si salatile ursului, detalii care ii deschideau baiatului meu mai mereu apetitul. Asa ca m-am gindit ca as putea sa am sorti de izbinda in lupta inegala cu dulciurile nesanatoase, daca pe linga un desert delicios, le-as oferi copiilor si o poveste dulce.

 Ai construit retetele in jurul povestilor sau povestile in jurul unor retete?

Retetele din carte sint testate si validate de David si Luca, cei mai neinduratori, dar drepti critici ai mei. Asa ca le-am luat si le-am invesmintat in povesti, care sa ii faca pe copilasi sa inteleaga cum a injunit Ros Împarat cind a baut lapte dulce tropotit sau cum de s-a facut imparateasa mai mindra ca o codana rumena, atunci cind a mincat tarta de mere.

Cum au fost primite povestile de copii tai? Dar de alti cititori? Ce reactii ai avut pana acum?

David iubeste povestea  „Negru Imparat si marul de aur” dar il distreaza foarte si baba surda din „Rubine moi de merisor” sau prostanacul de Harap-Alb care isi afla mintea in niste nuci. Incet, incet le descopera pe toate. Reactii frumoase am primit si de la cititorii de pe blogul meu, de la cei care ma urmaresc pe Facebook, dar si de la critici literari.

 Esti de multi ani adepta alimentatiei raw vegane. Care sunt deserturile cele mai simple si cele mai gustoase raw pe care le-ai recomanda?

Toate cele douasprezece retete din carte sint extrem de simplu de facut, iar in marea lor majoritatea – cu unele mici exceptii – au ingrediente simple, autohtone, ieftine si usor de aflat si cumparat. Tarta cu mere e poate una dintre cele mai la indemina, cita vreme un kilogram de mere in piata costa 2-3 lei. De mare impact si rapid de facut e si desertul din povestea „Iana-Sînziana”, care e tare iubit de David si Luca.

Ce poveste din copilaria ta ti-a ramas in suflet? Care sunt povestile preferate ale copiilor tai?

Am multe povesti dragi. Citeam cu mare pasiune Ispirescu si Creanga, dar mi-au placut si basmele orientale, cu totul alt parfum decit au ale noastre. Mi-au placut mult Buratino, de Aleksey Nikolayevich Tolstoy, absolut superb ilustrata, dar si Grimm sau Andersen. Copiilor mei le transmit, inevitabil, aceleasi gusturi, cita vreme am sters de praf vechile mele carti de povesti si le-am repus in drepturi. Dar descoperim si alti autori, pe care eu nu i-am citit la vremea mea. Cum ar fi Roald Dahl si a lui savuroasa poveste „Uriasul bun si prietenos”.

 Urmeaza si alte carti de povesti? Ce altceva in afara de dulciuri/ bucatarie te-ar mai inspira pentru a scrie povesti?

Copiii mei ma inspira sa fac ce nici cu gindul nu gindeam. Sa prajituresc, sa scriu povesti, sa ma catar iar in copaci. Mi-ar placea sa scriu, in viitorul apropiat, o carte cu feluri de mincare cruda, sanatoasa si buna pe care mamicile sa o poata pregati repede si usor.

Urmărește-ne pe Google News