Dan Petrescu - Love story China-România

.

S-a întâmplat să-l vizităm pe Dan Petrescu (49) la țanc. Tocmai se întorsese din China victorios, după ce echipa pe care o antrenează, Jiangsu Sainty, câștigase pentru prima dată Cupa Chinei. Bucuria a fost dublată de faptul că, după atâtea luni petrecute la 15 ore distanță de zbor cu avionul, antrenorul era din nou alături de soția și fiica sa.

 


 

În casă era forfotă mare, căci Dan și soția lui, Adriana (39), se pregăteau pentru o vacanță în Dubai. Aici aveau să petreacă, alături de fetița lor, Jennifer (7 ani), și de fiicele lui Dan din prima căsătorie, Beatrice și Rebbeca, nu doar Sărbătorile, ci și zilele de naștere, aflate la doar două zile distanță. Pentru Dan și soția lui, fost manechin, călătoriile sunt un stil de viață. Cum aveam să aflu ulterior, în sala de cinema de la subsolul casei erau depozita­te peste 30 de valize. Adriana ne aștepta într-o rochie roșie Alice&Olivia, doar o mostră dintr-o garderobă impresionantă, dotată cu piese precum Balmain, Given­chy sau Azzedine Alaïa. Jennifer oscila între a merge să se schimbe special pen­tru shooting în rochia „de prințesă Little Marc Jacobs și a ne arăta pianul pe care avea portativul la Twinkle Twinkle Little Star. Dan, un mare „iubitor de ședințe foto și interviuri încerca să ne convingă că nu e necesar să schimbe de mai mul­te ori ținuta. S-a dovedit însă extrem de proactiv în a desface o sticlă de șampanie la finalul shootingului și de a ciocni cu noi pentru victoria din China și pentru un 2016 mai bun. Interviul a început cu un mesaj din partea lui Jennifer către tatăl său: „toată ziua tu vorbești la telefon.


 

Dan: Ia-i numai ei interviu. Ea spune tot adevărul. (râde)

 

Cum e să fii din nou acasă, după atâtea luni în China?

Dan: După ce m-am întors din Qatar (n.r. a fost antrenorul echipei Al Arabi în 2014) am stat șase luni acasă, iar eu sunt omul căruia nu îi place să stea prea mult degeaba. Trebuie să am echipă, pentru că toată viața am avut, și ca fotbalist și ca antrenor. Aia a fost singura mea pauză și nu îmi mai doresc o alta. Dacă e vorba de o pauză de o lună ca aceasta de acum, e binevenită, altfel nu. Viața noastră, a antrenorilor, depinde numai de rezulta­te. Poți fi dat afară după un singur meci pierdut, fără să conteze ce ai realizat înainte. Jucătorii au o viață mai lungă la club, eu ca antrenor schimb și țările și campionatele, nu-i așa ușor. Poate găsim la un moment dat o țară în care să mă poată urma și familia.

Adriana: Eu tot sper, de 12 ani, dar nu mai vine odată acel contract.

D: La Moscova (n.r. a fost antrenor la Di­namo Moscova) era greu pentru Jenny.


A: Dar era mult mai bine față de Chi­na ca distanță. Am tot făcut naveta, dar acum, că a crescut copilul, trebuie să ne concentrăm pe școală, pe educație, nu putem să îl plimbăm dintr-o parte în alta. Până să facă Jennifer 7 ani am mai călă­torit cu Dan, dar de acum nu mai putem.

 

Continuarea în numărul de ianuarie al revistei VIVA! la standurile de presă din 4 ianuarie.