Că e vorba despre Vunk sau despre dragoste, Cornel Ilie a adunat în 15 ani de carieră multe poveşti intrigante. Pe unele ni le-a împărtăşit cu sinceritate, pe altele le păstrează sub cheie, mândru că paparazzi nu au fost abili în cazul lui.
Cornel este calm, deschis şi frapant de sincer. Nu atât de sincer încât să ne dea prea multe detalii despre relaţia lui din momentul de faţă, dar suficient cât să ne povestească despre adevărurile incomode din trecutul său.
Cu atâtea concerte în cluburi, mai ieşi şi în timpul liber?
Nu am mai ieşit într-un club în Bucureşti de peste un an de zile, habar nu am ce cluburi au mai apărut. Am fost la un moment dat acum vreo 4 zile în centrul vechi să mă văd cu cineva. Am văzut cafenele noi, pub-uri noi. Am constatat că oamenii ies din ce în ce mai mult, dar se distrează din ce în ce mai puţin. Cei mai mulţi se duc seara într-un club unde se ascultă muzică pur şi simplu, e o vânzoleală continuă, nici nu prea poţi vorbi cu nimeni, e muzica foarte tare.
Vorbeşti ca un bătrânel.
Exact! (râde) Ştiu, pare că vorbesc ca unul care nu mai are chef de viaţă, dar tocmai pentru că am, nu văd cum m-aş distra acolo. Dacă nu pot vorbi cu cineva, ce să fac, să mă uit la oameni? Să sar în sus de nebun?
Eşti sociabil, dar la evenimente te văd retras, pare că eşti în lumea ta.
Nu prea iniţiez eu conversaţiile şi pare că sunt în lumea mea, da. Mi s-a spus că sunt arogant, că nu bag lumea în seamă, dar nu sunt aşa. Sunt mult mai prietenos decât pare. Dacă vine cineva să stăm de vorbă, vorbesc cu absolut oricine.
E valabil şi în cazul femeilor? Trebuie să iniţieze ele o conversaţie cu tine?
Depinde de context. Câteodată nici nu ai timp să te gândeşti cine iniţiază conversaţia, pentru că se întâmplă pur şi simplu. În general, am încercat eu sa provoc interesul, dar nu neapărat prin a vorbi.
Pentru asta e necesar, în general, să vorbeşti? Lumea te recunoaşte.
Câteodată acesta e un dezavantaj. Dacă vrei într-adevăr să începi o relaţie, pleci din start cu o serie de prejudecăţi din partea fetelor. Şi nu au ele o problemă neapărat, ci au o problemă apropiaţii lor, care zic că cei că mine nu-s serioşi. E mai simplu să-l vorbeşti de rău pe unul pe care îl ştii de la televizor decât pe vecinul. Aşa că uneori pleci din start cu un minus într-o relaţie. E greu câteodată să lupţi cu prejudecăţile, presiunea societăţii e mai mare decât puterea pe care o ai tu să demonstrezi ceva.
Ai succes în munca de convingere?
Până la un punct îmi iese, dar dacă trebuie depusă prea multă muncă de convingere, înseamnă că ceva nu e în regulă. Dacă e atât de greu să dărâmi nişte ziduri… Dacă cineva nu are încredere în mine de la început, deşi dau toate semnele că poate avea, nu merită.
Vorbeşti foarte raţional, ca şi cum nu te-ai fi îndrăgostit niciodată.
Nici vorbă, s-a întâmplat de multe ori.
OANA POPOIAG
Foto SEBASTIAN ENACHE
Urmărește-ne pe 
