L-am dus pe mare pentru o ședință foto, dar ne-a ieșit un mini thriller. Nu ar fi rău ca pe mare să fi rămas și ghinionul care l-a urmărit pe terenul de fotbal în ultimele luni, culminând cu accidentarea din cauza căreia nu poate participa la Campionatul European. Există, totuși, viață după Euro… este studentă la Medicină și cu 8 ani mai mică decât el.
Mai mult ca sigur, în dimineața în care a plecat din București spre Limanu pentru shootingul VIVA!, cu un prieten și cu trei perechi de ochelari de soare, Ciprian nu și-a închipuit ce fel de experiență îl așteaptă. Cred că ultimul lucru normal și cât de cât previzibil de care a avut parte în ziua aceea a fost berea pe care a comandat-o la restaurantul marinei private din Limanu. Apoi, dacă ar fi să povestească acum în locul meu, ar explica probabil că o echipă de nebune l-au urcat într-o barcă alături de o echipă profesionistă de yacht raicing și l-au dus în larg, pe o mare deloc prietenoasă, pentru câteva poze. Eu una am crezut sincer că o călătorie în larg la bordul unui yacht cu vele nu e diferită de una pe Snagov, dar când am văzut că ambarcațiunea se clatină în toate direcțiile din cauza vântului, a trebuit să reconsider acest aspect. Ciprian părea să știe despre ce este vorba, așa că a intrat în cabină, la adăpost, pentru a ieși după numai cinci minute cu rău de mare. Ca și cum bietul sportiv nu ar fi avut oricum un sezon suficient de intens, a ieșit tocmai la timp ca să vadă cum singurul membru de sex feminin al echipajului plonjează direct în apa învolburată pe deasupra fotografului, împinsă de vânt. Asta în timp ce noi, femeile rămase la bord, am început, desigur, să țipăm, luate prin surprindere de cursul evenimentelor. Pe scurt, Ciprian este un om deosebit de calm și răbdător. S-a și întors acasă cu fața arsă de vânt, așa că mă aventurez să spun că este printre cei mai calmi oameni pe care i-am văzut vreodată. După ce am recuperat colega în siguranță și am dus barca pe ape un pic mai line, am putut face și câteva fotografii. Nu am mai folosit pantofii sport Burberry pe care stilista noastră i-a ținut în brațe pe durata întregii aventuri, pentru că Ciprian deja se adaptase la viața de marinar. Umbla desculț pe yachtul la a cărui cârmă a și fost poftit ulterior, făcea jonglerii cu smartphone-ul său deasupra apei, iar răul de mare pierise cu totul. După ce îmi sugerase politicos de cel puțin 10 ori să ne întoarcem la mal, renunțase cu totul la idee.
ÎNOT-TENIS-FOTBAL
Poate și pentru că primul lui contact cu sportul nu a fost fotbalul, ci înotul: „Cu înotul am început. Locuiam lângă stadionul Dinamo, îmi era ușor să ajung. Părinții mei nu sunt înalți, tata are 1.70 și ceva, mama puțin peste 1.60 și tocmai de aceea și-au dorit ca eu să-i depășesc. Amândoi munceau de dimineața până seara, dar se ocupau de mine, mă trimiteau la sport ba cu o vecină, ba cu bunicii. Deși nu am ieșit cel mai înalt, un 10, 15 cm tot am câștigat. A încercat apoi și tenis, căci părinții îl visau un mare tenismen, însă s-a oprit la fotbal, cu toate că tatălui său i se spunea adesea „Nea Marica, nu o să ajungă Ciprian fotbalist cu living room și mini-bar în casă. Dar a ajuns, influențat de admirația pentru Hagi și, oricât de ciudat ar suna, de propria bunică…
Continuarea în numărul de IUNIE al revistei VIVA!, la standurile de presă din 1 IUNIE.
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
