BAD BOYS la Hollywood. Actori greu de pensionat.

Filme de acţiune se fac încă de la începuturile cinematografiei. E drept că în anii 20, „acţiunea însemna încrucişări aprige de săbii sau răfuieli în stil western, dar două dece­nii mai târziu Hitchcock a reinterpre­tat conceptul în maniera sa proprie.

Incepând cu anii 60-70, acţiunea a ajuns, prin celebrul personaj James Bond, aproape de forma pe care o ştim noi astăzi, având la bază o reţetă care include un erou central cu puteri ieşite din comun şi (uneori) o femeie fatală şi curajoasă cu care protagonis­tul dezamorsează bombe, anihilează bandele răufăcătoare şi, în final, face dragoste.

După modelul James Bond, au apărut şi actori asiatici pricepuţi la arte marţiale (Bruce Lee), dar şi roşcovanul Chuck Norris, poate cel mai cunoscut actor de filme de acţiune în stil wild wild west. Dar abia în anii 80, aceste producţii au ajuns (datorită efectelor speciale, a cantităţii uriaşe de explozi­bil şi a bugetelor mult mai mari), adevărate blockbustere, devenind ge­nul predominant la Hollywood.

Portretul robot al unui super-erou

Sylvester Stallone, Arnold Schwarze­negger, Jean Claude Van Damme, Steven Seagal, Dolph Lundgren şi Bruce Willis au fost printre primii actori de filme de acţiune înarmaţi cu arme serioase, capabili să se lupte corp la corp pe acoperişul unor tre­nuri în mişcare sau pe zgârie-nori. Primii care să încaseze lovituri straş-nice şi să capete doar o zgârietură din care se prelingea timid un firişor de sânge. Care să fie mai mult transpiraţi şi murdari decât plini de vânătăi, în ciuda unor bătăi crâncene. Şi care ne-au făcut să simţim adrenalina chiar de pe canapeaua noastră confortabilă şi să avem impresia că participăm în mod real la acţiune.

Foştii sportivi, campioni la arte marţiale sau culturism au devenit actori în filme de acţiune la Hollwood într-o vreme în care acestea se făceau pe bandă rulantă şi figurile noi care corespundeau tiparului erau repede asimilate. Relativ de curând, lor li s-a alăturat şi Jason Statham, fost model şi campion la scufundări.

Şi pentru că toţi jucau în filme de ac-ţiune, s-a întâmplat de câteva ori să fie adversari la castinguri pentru un anu­mit rol. De exemplu, Dolph Lundgren a mers la audiţii pentru rolul principal din „The Running Man (1987), pe care l-a obţinut Arnold, şi la „Rambo: First Blood Part 2 (1985), care i-a revenit, aşa cum ştim, lui Stallone.

Dincolo de cuvinte

Interesant este că aceşti duri, cu ex­cepţia lui Stallone, Seagal şi Chuck Norris, s-au născut în Europa şi au ajuns la Hollywood cu toate că backgroundul lor nu i-ar fi încurajat,  poate, spre actorie. Mai sunt însă şi alte puncte pe care unii dintre ei le au în comun: sunt musculoşi, înalţi (Chuck Norris, Van Damme şi Stallo­ne fac excepţie), joacă în filme cu multe părţi („Rocky, „Rambo sau „Terminator), dar şi în comedii (Stallone în „Stai că trage mama sau Schwarzenegger în „Gravidul şi „Gemenii), iar viaţa lor amoroasă are două caracteristici.

Unii au divorţat după mulţi ani de căsătorie şi au numeroşi copii (Arnold a avut un ma­riaj de 25 de ani, 4 copii cu soţia şi unul cu o fostă angajată; Bruce Willis s-a despărţit de Demi Moore după 13 ani şi au împreună 3 fete; Chuck Norris a divorţat după 30 de ani şi are 2 copii). Alţii nu au putut rămâne timp îndelungat lângă aceeaşi femeie şi au avut multe soţii: Van Damme − 5, Segal − 4, iar Stallone − 3.

In plus, vorbesc puţin şi dintre ei, nu­mai Bruce Willis pare, în anumite pri­vinţe, din alt „film’. Eroul greu de ucis a avut de-a lungul anilor mai multe prestaţii apreciate de criticii de film decât eşecuri de box office şi a trans­format personajul musculos şi taci­turn într-unul carismatic, inteligent şi plin de umor. De altfel, luna aceasta îl vom vedea din nou: în „Red 2′ („Greu de pensionat’), producţie în care agentul Frank Moses se află iar pe urmele celor care nu respectă legea.

Im sexy and I know it

După ce Jean Claude Van Damme a declarat vanitos că e conştient de cor­pul lui perfect de care trebuie să seîngrijească ca de un templu, şi suede­zul Dolph Lundgren şi-a exprimat auto-admiraţia în public. „Problema mea este că oamenii se simt intimidaţi în faţa unui fizic impunător şi arătos ca al meu. In plus, nu le vine să creadă că pot fi şi deştept’, se plângea fostul bodyguard al lui Grace Jones (cu care a şi avut o relaţie 4 ani).

Deşi fiorul propriei măreţii nu l-a cu­prins atât de des în public, e limpede că şi pentru Stallone aspectul fizic e foarte important. Sau poate cel mai important – Sly e campionul Zmeure­lor de Aur la categoria Worst Actor şi pe coperta revistei „Sly’, după mode­lul lui Oprah, a apărut doar el. Prin urmare, nu s-a sfiit să apeleze la chi­rurgia estetică şi nici s-o recunoască – el şi mama lui, Jackie, fiind celebri de altfel pentru schimbările lor de look.

Aşadar, când toţi se văd frumoşi, deştepţi şi (încă) în mare formă, cine să se gândească la pensionare? Până să zică „hasta la vista, baby’, mai au de prins nişte infractori. Aşa că scuzaţi-i numai puţin.

De ce ne plac

• Unii au umor (Bruce Willis), pe alţii ne place să-i privim la bustul gol (Jason Statham), iar de alţii să râdem copios. De felul caraghios şi artificial în care luptă uneori sau de chipul în care se schimonosesc muşchii faciali în timpul unei bătăi aprige.
•  Femeilor le plac băieţii cu muşchii la vedere care vorbesc măsurat şi acţionează din plin. Care sunt nemiloşi cu răufăcătorii şi delicaţi atunci când situaţia o cere.
• Bărbaţii ar vrea şi ei să fie puternici, arătoşi şi îndemânatici cu armele. Doar pentru asta se pregăteau încă din copilărie când mânuiau tenace sabia de lemn.
• Pentru că este confortabil să visezi că, în cazul unei situaţii-limită, un erou te va salva în ultima clipă.

De ce ne plac mai putin

• Nu sunt cei mai autentici în scenele de dragoste. Ba chiar stângaci pe alocuri (în stilul Tarzan, regele junglei sau Conan barbarul). Noroc că în filmele lor de ac-ţiune, aceste secvenţe sunt scurte şi fără semnificaţie în economia poveştii.
• Nu joacă tocmai în filme de festival şi uneori prestaţia lor e atât de slabă, încât sunt candidaţii favoriţi la Zmeura de Aur.
• Nu sunt tocmai vorbăreţi, şi când deschid gura nu îi poate bănui nimeni că ar declama din Kirkegaard sau Schopenhauer.
• Mândri de fizicul lor, tind să creadă că au trupul unor zei invidiaţi de toată lumea. „Ştiu că Dumnezeu mi-a dat un trup minunat şi este datoria mea să am grijă de acest templu’, declara emfatic Van Damme.

CLAUDIA COJOCEA

Foto HEPTA, NORTHFOTO

Iti mai recomandam si: Filme actiune – cele mai bune filme de actiune pe care trebuie sa le vezi