Audrey Hepburn, regina eleganţei. Şi-a croit drum spre inimile telespectatorilor

Într-o epocă dominată de actriţe cu forme voluptuoase, graţia, fineţea şi eleganţa lui Audrey Hepburn şi-au croit drum spre inimile spectatorilor şi au rămas acolo mai bine de jumătate de secol. Ei îi datorăm pelicule de neuitat precum „Breakfast at Tiffanys şi „My Fair Lady, dar şi nemuritoarea „little black dress, care, chiar şi acum, la zeci de ani distanţă, face parte din garderoba fiecărei femei. A fost o inspiraţie pentru regizori, pentru creatori de modă, un simbol al feminităţii şi un om dedicat semenilor săi. La 63 de ani, când a aflat că boala necruţătoare de care suferea îi mai acorda un răgaz de cel mult trei luni, marea actriţă le-a spus fiilor ei că este o veste bună, deoarece asta îi mai oferea ceva timp pentru a le purta o vreme de grijă copiilor de care se ocupa prin intermediul UNICEF…

Voluptuos vs. androgin

Edda van Heemstra Hepburn-Ruston s-a născut  pe 4 mai 1929 în Ixelles, Belgia, într-o familie aristocrată – mama ei a fost baroană, iar tatăl, bancher – şi, dacă în copilărie nu ar fi suferit degerături la mâini şi la picioare, acum probabil istoria ar fi consemnat-o ca fiind o mare balerină, pentru că determinarea micuţei cu chip delicat şi ochi migdalaţi era invers proporţională cu trupul său firav. Providenţa i-a destinat însă altceva, transformându-i fragilitatea într-un atu care a propulsat-o în prim-planul cinematografiei universale. Drumul ei spre glorie nu a fost însă uşor, tânăra Audrey copilărind într-o Europă marcată de război şi într-o familie care, probabil din dorinţa de a se salva de furia hitleristă, aderase la nazism, în timp ce ea, încă de la 11 ani, a ajutat rezistenţa antifascistă… După ce tatăl ei şi-a părăsit soţia, Audrey, care pe atunci avea doar 6 ani, a suferit de frig şi de foame alături de mama şi de fraţii ei – a mâncat  hrană pentru câini şi chiar bulbi de lalele –, însă nu s-a dat bătută.
După 1945, Audrey a studiat dansul la Amsterdam, iar apoi s-a mutat la Londra, dedicându-se adevăratei sale chemări – teatrul şi cinematografia. Într-o epocă dominată însă de Marylin Monroe şi Elizabeth Taylor, ale căror forme voluptuoase reprezentau un standard obligatoriu de frumuseţe, androgina Audrey, cu trupul ei de adolescentă, cu sâni parcă abia înmuguriţi şi 40 de kilograme la 1,69 m, nu părea să aibă vreo şansă în Cetatea Filmului. Cu toate acestea, graţia ei înnăscută, ochii mari, de căprioară, şi feminitatea pe care, paradoxal, o transmitea prin toţi porii, în pofida aerului său de băieţel poznaş, au învins, devenind noul tipar al frumuseţii. „Sex-appealul înseamnă mai mult decât măsurile fizice. N-am nevoie de un dormitor ca să-mi dovedesc feminitatea. Pot trans­mite tot atâta sex-appeal culegând mere dintr-un copac sau stând în ploaie, spunea ea şi exact cu genul acesta de atitudine l-a convins şi l-a cucerit pe marele coutourier Hubert de Givenchy. Tânăra care l-a vizitat la atelier îmbrăcată cu o pereche de pantaloni din bumbac, un tricou ce-i dezvelea buricul, papuci şi o pălărie tip gondolier, pe care el a primit-o doar fiindcă a crezut că era vorba despre Katharine Hepburn, avea să devină muza şi prietena lui pe viaţă, cea care i-a adus un Oscar pentru costume şi pentru care a creat iconica „little black dress, poate cel mai cunoscut obiect vestimentar al tuturor timpurilor.

Emmy, Grammy, Oscar, Tony

După „Râsete în Paradis şi „Secret People, două filme britanice cu care, în 1951, şi-a făcut debutul în cinematografie, Audrey Hepburn avea să dea lovitura la Hollywood. Primul său film american, „Vacanţă la Roma, a fost cel care i-a adus nu doar consacrarea internaţională, ci şi un Premiu Oscar, performanţă extrem de greu de egalat. Puţini ştiu că actriţa este o EGOT – a câştigat de-a lungul carierei un Emmy, un Grammy, un Oscar şi un Tony –, „clubul personalităţilor care au reuşit acest lucru fiind unul extrem de restrâns.
A urmat apoi filmul „Sabrina, un alt succes răsunător, relaţia dintre actriţă şi partenerul ei de scenă, William Holden, migrând, după câte s-a zvonit, dincolo de marele ecran. Din păcate, la vremea aceea actorul era însurat, însă de dragul ei ar fi fost gata să divorţeze. A existat o problemă – Holden făcuse vasectomie în urmă cu ceva timp, iar Audrey îşi dorea copii…

O dragoste iluzorie

Pasiunea pentru Broadway a făcut-o pe Audrey să înceapă o colaborare cu actorul Mel Ferrer pentru piesa „Ondine, iar acesta a fost începutul marii ei poveşti de iubire. Ea avea 25 de ani, iar el era cu 12 ani mai în vârstă, însă acesta nu a fost un impediment pentru actriţă, cum nu a fost nici faptul că Ferrer venea „la pachet cu două căsnicii şi patru copii! La vremea aceea, Audrey a fost convinsă că faptul că împărtăşeau aceeaşi pasiune era un plus în relaţia lor. În scurt timp însă, succesul soţiei lui a început să-l deranjeze, iar microbul invidiei a pus stăpânire pe el. „O critica violent pentru… urâţenia ei. Tocmai el, care nu era dintre cei mai frumoşi bărbaţi! Era pură răutate, declara într-un interviu Doris Brynner, cea mai bună prietenă a actriţei. Cu toate acestea, Audrey a mers înainte, iar în 1960 a dat naştere primului ei fiu, Sean. Asta nu a împiedicat-o să joace în continuare – filmele „Mic dejun la Tiffany, „My Fair Lady, „Cum să furi un milion şi „Şarada întrunind atât aprecierile criticilor, cât şi pe cele ale publicului. Acest lucru, din păcate, i-a otrăvit şi mai mult relaţia. Deşi a încercat din răsputeri să-l introducă şi pe soţul ei în castingurile filmelor sale, în cele din urmă a rămas doar cu gustul amar al flirturilor lui cu figurantele… În 1966, cei doi s-au despărţit, iar în 1968 s-a declarat divorţul. Pe Andrea Dotti, un italian superb, de profesie psiholog, l-a cunoscut într-o croazieră pe Marea Egee şi a fost dragoste la prima vedere. Nu a contat că era mai tânăr cu 9 ani decât ea. De data aceasta, nu a mai amestecat viaţa profesională cu cea profesională, în cei 13 ani de mariaj Audrey nejucând decât în trei filme. De dragul lui Andrea, s-a mutat la Roma, a devenit mamă din nou, şi, din actriţa sclipitoare, s-a transformat într-o casnică devotată familiei, care gătea brioşe şi souflé-uri… Nu a fost de ajuns, deoarece eforturile au fost unilaterale, iar italianul nu şi-a putut înfrâna pasiunea pentru femei.

Dincolo de strălucirea ecranului

Iubirea adevărată a întâlnit-o abia în ultima parte a vieţii, când l-a cunoscut pe actorul olandez Robert Wolders, un bărbat care nu s-a lăsat intimidat de numele ei şi care îi împărtăşea idealurile. „Poţi fi foarte nefericită la 30 de ani, fericită la 50, din nou nefericită la 60. În realitate, vârsta nu contează. Poţi avea 20 de ani sau 50, important este să fii fericit. Şi să-i accepţi pe ceilalţi aşa cum sunt. Nu voi fi niciodată o cinică sau una dintre acele fiinţe egoiste şi încăpăţânate, incapabile să-şi creeze relaţii normale cu oamenii, spunea marea actriţă şi, într-adevăr, a dat dovadă de iubire, bunătate şi altruism până în ultima clipă a vieţii sale. După ce s-a retras din activitate, Audrey s-a dedicat muncii pentru UNICEF, însă, din păcate, în 1992, la întoarcerea dintr-o misiune din Somalia, actriţa a început să acuze dureri de abdomen. Era cancer de colon. Unul cu o evoluţie galopantă, care i-a mai lăsat doar trei luni de viaţă. S-a stins pe 20 ianuarie 1993, lăsând în urmă amintirea unui zâmbet cald şi a aerului său aristocratic, ce ascundeau cu demnitate o poveste de viaţă tulburătoare.

Foto:Hepta, Northfoto