Sunt atatia ani de cand este rasfatata revistelor, incat unii se intreaba ce ar mai fi de adaugat. De data aceasta nu e pe coperta doar pentru ca are ceva de zis, ci pentru ca noi avem ceva de zis despre ea. Am insotit-o peste tot o zi intreaga si am descoperit o alta Andreea decat cea pe care multi o numeau „diva”.
Cel mai frumos lucru care mi se întâmpla la 6 dimineaţa, într-o zi de marţi ploioasă, era o ceaşcă de cafea. Un singur gând îmi era neclar în timp ce mă jucam mecanic cu linguriţa în ceaşcă: oare merg acasă la o divă sau la un călugăr budist? De ce s-ar trezi o femeie celebră, frumoasă, răsfăţată, la ore imposibile? Am hotărât cu mult timp în urmă că nu sunt „a morning person, motiv pentru care tot drumul până la Andreea m-am străduit să ţin ochii deschişi. Aşa cum urma să mi se repete de mai multe ori în acea zi de marţi, totul era doar în capul meu. Chiar şi adormită, nu aveam cum să nu recunosc, însă, poarta pe care paparazzi au pozat-o de atâtea ori. Andreea şi căţelul ei, Efi, erau în bucătărie, unul mai preocupat ca altul. La 7 şi ceva, vedeta noastră nu doar că era deja pregătită de plecare, dar îşi făcuse şi cele 15 minute zilnice de meditaţie, obicei pe care şi l-a însuşit după acea călătorie plină de revelaţii în India. În timp ce îşi punea la pachet o caserolă de porridge, plus echipamentul de înot, plus trusa de make-up, mi-a oferit o cafea adăugând: „ne aşteaptă o zi lungă, să ştii. Nu am refuzat-o, în schimb nu m-am încumetat să experimentez nici laptele de migdale, nici siropul de orez pe care mi l-a întins, spunându-mi că nu ţine în casă zahăr. „Eu nu beau niciodată cafea, mi-a explicat, completând veselă cu o frază care avea să ne arunce definitiv în tabere diferite: „pur şi simplu sunt a morning person. Am privit-o pe furiş în timp ce îşi pregătea concentrată bagajul pentru acea zi lungă. În mintea mea, Andreea a fost întotdeauna prototipul divei: distrată, alintată, destul de orgolioasă şi poate un pic capricioasă.
Ce mi-am putut da seama doar privind-o era că am în faţa mea o persoană teribil de organizată, al cărei singur capriciu în acea dimineaţă friguroasă părea să fi fost purtarea sandalelor. Se poate ca percep-ţia mea iniţială să nu fi fost în totalitate greşită. În maşină, în timp ce mergeam către bazinul de înot, mi-a povestit de Andreea cea dinainte de plecarea în India: una neorganizată, nedisciplinată, stresată, plină de îndoieli, cu o toleranţă scăzută la stres. Acea Andreea, care mă intriga adesea când o vedeam la evenimente cu aerul ei aparent lipsit de griji, a avut la un moment dat o perioadă foarte proastă, în care toate i-au mers pe dos. Profesional nu mai părea să fie loc de evoluţie, se afla într-o relaţie care nu o făcea fericită, problemele în familie se ţineau lanţ şi, când credea că nu se poate mai rău, şi-a rupt piciorul şi a fost nevoită să se opereze. Atunci a luat decizia de a pleca singură în India, unde timp de o lună a meditat într-un loc în care s-a regăsit. S-a întors schimbată. Pe scurt, aşa a apărut Andreea alături de care mă aflam în maşină. Desigur, am văzut adesea oameni care pretind că sunt relaxaţi, zen, într-o armonie deplină cu ei înşişi, şi care îşi ies din pepeni urlând isteric cu prima ocazie. Mă întrebam cât o va mai ţine relaxarea pe Andreea în acel trafic infernal, blocat nu doar de condiţiile meteo, dar şi de mitingul din Piaţa Victoriei şi cred că am zis cu voce tare, căci o aud râzând: „De ce m-ar enerva traficul şi ploaia? Dacă m-aş enerva, tot nu aş rezolva nimic şi nici nu s-ar schimba situa-ţia! Important e să ne schimbăm noi atitudinea faţă de aceste situaţii!
Oana Popoiag, Foto: Dana si Stephane Maitec
Continuarea în numărul de noiembrie al revistei VIVA!, la standurile de presă din 1 noiembrie.
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
