Doar două luni le-a luat să amenajeze apartamentul în care s-au mutat acum aproape patru ani. Ceva mai mult timp, vreo 12 ani, le-a luat să se ocupe de un 'proiect' mult mai ambițios: venirea pe lume a primului lor copil, așteptat la finalul acestei veri. Anamaria Stancu și Tudor Ionescu (Fly Project) ne-au povestit despre toate aceste schimbări din viața lor într-un interviu care te va face să râzi.
Într-o dimineață de luni, mult prea devreme, sunam la ușa apartamentului supersecurizat dintr-un complex reziden-țial, în care Anamaria și Tudor locuiesc de aproape patru ani. Dacă Ana (n.r. ex prezentatoare meteo la Antena 1), însăr-cinată la momentul acela în cinci luni, era impecabilă, gata să înceapă oricând ședința foto, Tudor coloniza o canapea imensă, înconjurat de 1.000 de perne, cu o cafea turcească în față pe care, dând dovadă de o mobilizare fără precedent, o preparase chiar el. L-am lăsat să se dezmeticească și am făcut un mic tur al casei. Două lucruri mi-au atras atenția în mod special: numeroasele obiecte decorative inspirate de budism (mica obsesie a lui Tudor) și dimensiunile considera-bile ale altor obiecte. Totul este la pătrat în casa lor: un televizor uriaș cu ecran curbat, o canapea imensă, o cadă cum nu mi-a fost dat să văd vreodată într-un apartament. Până și un prelungitor cu 11 prize! Dar și umorul acestui cuplu este unul colosal. De exemplu, titlul articolului lui a fost ideea lui Tudor. Un lucru este cert: fetița lor, care se va naște în august și pe care o vor boteza Ilinca, va trăi pe picior mare.
Cum merge sarcina?
Ana: În afară de faptul că sunt ipohondră… în principiu merge bine. Sunt și zile mai puțin fericite, când am mici contracții și dureri, dar se rezolvă cu No-Spa, Colebil…
Tudor: Pentru tine merge bine! E nebună, bă, băiatule! E în spital încontinuu. Eu ultima oară am ajuns la spital cu o criză de apendicită, în Moscova. Doar pentru că altfel nu o rezolvam.
A: Asta se întâmpla acum doi ani de zile, iar până atunci nu își mai făcuse analize de sânge din copilărie, practic.
Deci schimbați stilul de viață odată cu venirea copilului?
A: Da, o să încercăm să mâncăm și mai sănătos. Eu am început. (râde)
Folosiți masa cea mare din dining?
A: Tudor o folosește, eu mai puțin. Cred că mi-e lene să mă duc să îmi pregătesc masa, prefer să mănânc ceva repede pe insula din bucătărie. Cât am stat cu chirie câțiva ani, aveam o masă foarte mică, nu puteam să mâncăm niciodată ca lumea. Am zis că, atunci când o să ne mutăm la casa noastră, o să ne facem o masă mare.
Tu te-ai ocupat de amenajarea casei cap-coadă, Ana?
Da, chiar sunt mândră de acest lucru. Am sesizat astăzi în fotografii cât de bine se vede ceea ce am făcut. (râde) Casa a fost la cheie, doar că nouă nu ne-au plăcut unele lucruri, cum ar fi parchetul. Am schimbat băile, din două mici am făcut una mare. Imensă, aș putea spune.
T: Erau două mizerii mici, nu aveai ce face cu ele. Eu am crescut într-o casă cu patru oameni care foloseau liniștiți o baie mică. De când e moda asta cu „neapărat, avem nevoie de două băi? Extraordinar!
Cu implementarea ai fost tu, Ana, dar cu părerile văd că a fost Tudor.
A: Da, e și părerolog. Din fericire…
T: Din fericire, părerile mele sunt și bune.
A: Da, și mai e un „din fericire. Fiind foarte des plecat la concerte în perioada aceea, l-am pus în fața faptului împlinit. Eu îi trimiteam poze, spunându-i „uite ce am găsit, el răspundea „nuu, e o mizerie ordinară, nu se potrivește. Bineînțeles că luam acea mizerie și, când venea acasă, îi plăcea. Dar nu recunoaște niciodată.
T: Nu-i adevărat, recunosc! Dar terasa asta era goală joi și duminică era plină!
A: Sunt ambițioasă, dacă mă apuc de un lucru nu îl las până nu îl termin. În două luni era gata tot. M-am mișcat repede pentru că îmi doream mult să ne mutăm. Munceam în Băneasa, locuiam în Titan, făceam 100 de ani pe drum dus-întors.
Pe ce v-ați contrazis cel mai tare în amenajarea casei?
A: Pe tot.
T: Viața noastră de cuplu e o contradicție.
Și cum rezistați de 12 ani împreună, în cazul ăsta?
T: Cred că tocmai asta ne ține împreună. Noi nu avem texte de genul „vai, ție îți plac filmele comando? Aoleu, și mie îmi plac filmele comando! Îți place Bon Jovi? Și mie îmi place Bon Jovi.
A: E dubioasă situația. Chiar stau și mă gândesc „domle, ce anume…
T: „Ce îmi place mie la ăsta?
A: Suntem de 12 ani împreună și…
T: Și nu înțelegi de ce. (râde)
Te pricepi să repari lucruri prin casă, Tudor?
Nu, și nici nu mă interesează. Eu cred așa: pentru orice lucru există oameni specializați. De ce să stric și mai tare ceva dacă sunt un dobitoc și nu știu să repar?
A: Nu, frate! Eu schimb becurile în casă, eu bat cuiele, eu pun tablourile!
T: Mie nu îmi place să pun mâna pe becuri. (râde)
Câte case ați schimbat de când sunteți împreună?
A: Vreo patru, cinci ani am stat cu ai mei. Pe atunci, eram săraci, nu aveam bani să ne luăm case. (râde) Apoi, în 2010, am fost despărțiți o vreme. Tudor s-a poticnit un pic.
T: Veneam într-o seară acasă de la un concert și m-am oprit la o altă casă.
A: Și s-a întâmplat o întâmplare. Am fost despărțiți câteva luni, după care și-a dat seama că nu poate trăi fără mine și s-a întors la mine plângând.
T: Ce tot vorbești tu acolo?
A: Hai, recunoaște, Tudor! Apoi ne-am mutat cu chirie câțiva ani, să vedem cum e să stăm doar noi doi, după care a făcut el mulți bani și a zis „hai să ne cumpărăm un apartament. (râde)
Dacă motivele budiste pe care le întâlnim în casă la tot pasul sunt mica obsesie a lui Tudor, tu ce obsesie ai legat de casă, Ana?
Curățenia. Nu suport să văd lucrurile aruncate. Uite, nu suport să văd pernele de pe canapea în dezordine. Când e Tudor acasă, e haos. Se înconjoară de perne, își pune și pe cap, nu am mai văzut așa ceva. Când e el plecat, totul arată impecabil, poți să stai liniștit pe canapea.
T: Ți-am zis să îți iei canapeaua ta! Eu sunt practic, mi se pare anormal să îți cumperi ceva doar ca să arate bine. Nu lua un lucru care arată bine doar că arată bine, lasă-mă să și fac ceva cu el!
Și cu cada imensă din baie cum rămâne? Spuneai că abia recent ai început să o folosești.
Da, dar nu am luat-o ca să dea bine în casă. Am luat-o strict pentru faptul că, fiind foarte gras, aveam nevoie de o cadă imensă. Recent, chiar m-am surprins făcând pluta. Nu știu cum am reușit.
A: Numai el face baie acolo, eu cred că m-aș îneca, nici nu știu să înot.
Te-ai gândit, Tudor, unde ai fi fost acum dacă în 2010 nu te-ai fi întors plângând la Ana?
Dar nu m-am întors plângând la Ana. A fost o minciună ordinară pe care egoul meu nu o poate accepta.
A: Un depravat cred că erai!
Poate încă stăteai cu chirie?
T: Fără Ana nu aveam nimic, ai să râzi. Nici casă, nici mașină. Ea m-a ținut cu picioarele pe pământ. Îi știi pe ăia care au milioane de fițe pentru că au scos și ei o piesuță la viața lor? Ăia nu au avut lângă ei pe cineva care să îi tragă de mânecă. Eu sunt un om exagerat de obiectiv cu mine, dar, chiar și așa, noroc cu Ana. La ea totul e prost. Am avut baftă și cu un impresar la începuturile Fly Project, care de niciun concert al nostru nu era mulțumit, deși nouă ni se părea în regulă. Atunci îmi venea să îi crăp capul, dar acum îmi dau seama că a procedat bine. Artiștii preferă să fie mințiți, celor mai mulți le plac oamenii care îi lingușesc. Tu poți să ai 104 kile, ca mine, dar dacă 20 de oameni îți spun că ești splendid, radiant, chiar ajungi să te crezi o splendoare. Spre deosebire de Ana, care îmi spune „ești gras, ești ca o vacă, te îmbraci prost.
Îl bați la cap să slăbească, Ana?
A: Fac asta de ani de zile.
T: Vezi că de vreo trei săptămâni țin cură de slăbire! Aveam 104 kg, acum am 98,6. Zici că sunt post de radio. 98,6 FM.
A: Îmi doresc să slăbească, pe de altă parte îl văd mâncând cu atâta bucurie… Când vezi un om gras, îți imaginezi că mănâncă fără oprire, dar la el programul e problema. Ziua doarme, noaptea e la studio, mănâncă atunci când apucă.
T: Am zile în care vin acasă și îmi aduc aminte că nu am mâncat de alaltăieri. Nici măcar un nutriționist nu am găsit care să îmi facă un program conform stilului meu de viață. Toți zic că „prima masă este la ora 8 dimineața. Ești tâmpit? La 9 abia ajung acasă, după 22 de ore de muncă.
Ți-e frică să devii tată?
Nu, deloc, încă nu conștientizez.
A: Nu își dă seama încă. Mă mai vede uneori și se miră ce burtă mare am. Îmi ține mie socoteală la ce mănânc.
OANA POPOIAG Foto ANDREEA GOIA
Stilist: MIHAIL TAMBA
Vestimentație Anamaria: PNK
și garderoba personală
Vestimentație Tudor: garderoba personală