Trei decenii au trecut de la Revoluție, dar amintirile sunt încă vii. Ileana Șipoteanu nu va uita niciodată acest eveniment întrucât, la Revoluție, a suferit un șoc din cauza căruia a ajuns să-și piardă vocea și chiar să fie internată cu depresie.
Iubită de generații diferite și simbol al muzicii ușoare, Ileana Șipoteanu a cunoscut succesul încă din adolescență, de la începutul anilor 80. Și, deși are numai amintiri plăcute din perioada aceea, data de 18 decembrie 1989 n-o va uita niciodată, căci în urmă cu fix 30 de ani, tot ce a construit părea că s-a năruit. Atunci a dobândit și o puternică depresie de care cu greu a reușit să se vindece. Motivul? Spaima trăită pe străzile din centrul Bucureștiului, pline de militari înarmați, milițieni și intimidări au lăsat-o fără ce avea mai scump – vocea sa. Șocul emoțional trăit în noaptea de 18 decembrie a fost atât de puternic, încât dezechilibrul nervos a lăsat-o pe Ileana Șipoteanu mută, la modul propriu. Timp de un an, solista nu a mai fost în stare să vorbească, urmările acestui șoc fiind vindecate după multă vreme, cu ajutorul doctorilor, medicamentației, dar și cu sprijinul celui ce i-a fost soț, marele compozitor Dumitru Dragomir. În acel an am crezut că pierd totul. Chiar în cele câteva spectacole în care am apărut în 1990 a trebuit să fac playback, n-am putut să mai vorbesc, dar să cânt!', povestește artista, care a lansat mari mari succese precum Ce mult te-am iubit', Ai venit prea târziu' ori Îmi cântă marea'.
Drumul de la Bacău la București a fost un infern
Dacă vocea s-a vindecat, amintirile dureroase au rămas: Revoluția începută cu o zi înainte la Timișoara m-a prins la Bacău. Zvonurile despre înăbușirea sângeroasă a manifestării au ajuns sub forma multor povești îngrozitoare, chiar și în Moldova. Am plecat spre București pe 18 decembrie, alături de Octavian Ursulescu și de Gabriel Cotabiță, cu care mă aflam în turneu. Drumul a durat mult și a fost un infern. În fiecare localitate eram opriți de milițieni, controlați. Panica generală, gândurile negre despre ceea ce o să găsim la București, la o zi după ce fuseseră împușcați protestatari la Timișoara, nu le puteam înlătura', adaugă artista.
În lipsa unor știri la radio, care să descrie adevărata situație, Octavian Ursulescu a condus-o pe solistă până la Statuia lui C.A. Rosetti, aproape de Piața Universității, circulația în centru fiind restricționată de teama unei revolte populare. Se așezase întunericul serii când Ileana Șipoteanu s-a despărțit de Octavian Ursulescu și a trebuit să-și continue drumul pe străzi prost luminate, până la Piața Romană, unde locuia. Își căra bagajul, fapt pentru care a fost legitimată de echipaje ale Miliției, la fiecare colț de stradă. Prezența trupelor militare înarmate pe străzi, intimidând zgomotos în încercarea de a descuraja o potențială revoltă populară au afectat-o psihic atât de tare, încât a ajuns să fie internată. Ororile infernului de la Revoluție au târât-o într-o depresie cruntă, reușind cu greu să se vindece: O artistă de la operă mi-a recomandat un bun doctor, la Spitalul Colțea din Capitală. Chiar și după ce m-am externat am fost sfătuită să nu încerc să mai vorbesc câteva luni'. În ciuda traumei care i-a marcat viața, Ileana Șipoteanu, 52 de ani, a învățat să-și recapete încrederea în propria persoană și în oameni, iar astăzi își continuă povestea muzicală dedicată aceluiași gen muzical, pe muzica aceluiași compozitor, tatăl copilului său, Dumitru Lupu.
Urmărește-ne pe 
