În culisele concertului “Ce e dragostea?” din 8 martie

Îmbrăcat cu o cămaşă albastră cu buline albe (da, chiar acea cămaşă care apare şi pe afişul concertului), Ştefan Bănică îşi face apariţia pe scenă cu aproape o oră înainte de începerea concertului, pentru a verifica ultimele detalii tehnice. Încă nu s-au aprins luminile, însă echipa tehnică nu pare sa fie deranjată de acest aspect şi lucrează aproape pe întuneric, luminând cu ecranul telefoanelor câte un cablu. Este aceeaşi echipă care lucrează şi la concertul de Crăciun şi ştiu perfect ce au de făcut.

Pe scena tăcută, stau frumos aranjate instrumentele muzicale, în aşteptare: chitara lui Ştefan, un pian pe care se odihneşte o trompetă, încă două chitare, tobe, instrumentele de percuţie şi trei microfoane la care urmează să cânte membrii grupului The 50s, care fac acompaniamentul vocal. Fiecare instrument are aşezată în faţă o foaie cu playlist-ul concertului care va începe în scurt timp. Sunt cele mai frumoase melodii de dragoste, apărute pe discurile sale de-a lungul anilor şi, desigur, nu lipsesc cântecele de pe cel mai recent album „Altceva”, apărut pe piaţă în luna octombrie a anului trecut. Piesa programată să încheie concertul este Ce e dragostea?', single la care Ştefan Bănică a colaborat cu Marius Moga.

Deşi un concert în variantă acustică presupune, din punct de vedere tehnic, o desfăşurare mai mică de forţe, se munceşte foarte mult la detalii (lumini, calitatea sunetului, orchestraţie). Ştefan Aruxandei, asistentul lui Ştefan Bănică, îmi povesteşte că pregătirile încep încă din ianuarie.

Atmosfera intimă, de comuniune cu publicul, contactul vizual direct, toate acestea sunt foarte importante la un concert de acest fel. De aceea, se preferă o locaţie mai mică, precum Circul Globus, pe care scenograful Ştefan Caragiu (care lucrează cu Ştefan Bănică de peste 10 ani) o transformă într-un spaţiu intim. De altfel, Ştefan mărturiseşte că acestă serie de concerte s-a născut chiar de la ideea de a fi mai aproape de public, de a repeta într-un fel starea iniţială de emoţie de la compunerea melodiei. Un concert unplugged este un test pentru orice artist care se respectă.

Unul dintre cele mai emoţionante momente ale serii este acela în care Ştefan cheamă pe cineva din sală şi îi dedică o piesă. Se lasă şi cu zâmbete, dar şi cu… lacrimi.

După cum aveam să văd în timpul concertului, publicul este într-adevăr foarte apropiat de ceea ce se întâmplă pe scenă. Mai ales publicul de vârste… foarte mici. Un grup de fetiţe de cinci-şase ani au cântat şi dansat pe tot parcursul spectacolului, cu acea energie de neoprit pe care numai copiii o au. Uitându-mă în sală, am observat, spre surprinderea mea, că publicul nu este format exclusiv din reprezentante ale sexului frumos, aşa cum m-aş fi aşteptat, ci că sunt în egală măsură şi bărbaţi. Şi foarte mulţi copii, printre care am remarcat nişte băieţei foarte cool care purtau tricouri negre de rocker!

În cele câteva minute în care am stat de vorbă cu Ştefan Bănică înainte de începerea concertului, am aflat viziunea lui despre ceea ce înseamnă spectacol: Spectacolul vine din schimbul de energie dintre artişti şi public' şi cât de importantă este echipa care-i este alături pe scenă şi în spatele ei. Mi-a mai povestit si despre prima chitară, primul concert şi ce înseamnă rockn roll-ul pentru el, iar la sfârşit le-a transmis cititoarelor noastre gândurile lui de 8 martie.

Foto: Armand Ionescu

Urmareste aici un video-interviu cu Ştefan Bănică

Urmărește-ne pe Google News