Sfântul Ilie, aducătorul de ploi. Tradiții și superstiții de Sfântul Ilie

CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IUNIE, GRATIS, AICI!

În tradiţia populară, Sfântul Ilie este prezentat ca mergând pe cer într-un car cu roţi de flăcări, tunând şi lovind diavolii cu biciul de foc. Se mai spune că este aducător de ploaie şi că poate provoca furtuni puternice.

Ilie s-a născut în Galaad, de cealaltă parte a
Iordanului, care se învecinează cu Arabia şi cu cetatea Tesvi. De la
numele acestei localităţi se trage şi numele său, Ilie Tesviteanul. A
trăit pe vremea lui Ahab, regele al Regatului Israel, ce avea reşedinţa
în ţinutul Samariei.

Sfântul Ilie a venit pe lume cu peste 800 de ani î. Hr., în ţinutul Tesvi din Galaad, într-o familie de preoţi, într-o perioadă în care iudeii se închinau idolilor şi zeilor străini, pe vremea împăratului Ahab. Se spune că la naşterea sa tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi, dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi.

Tradiții și superstiții. Sfântul Ilie și carul de foc de pe cer

Legendele
spun că Sfântul Ilie a fost gospodar, dar cu o fire foarte iute. El
şi-ar fi ucis părinţii veniţi în vizită şi a mers apoi la Dumnezeu şi
şi-a cerut iertare, primind un car şi un bici de foc pentru a-i ucide pe
diavolii care îl stăpâneau.

Multe legende spun să Sfântul Ilie nu şi-a încheiat misiunea pe pământ, el ridicându-se la cer şi aşteptând acolo sfârşitul lumii, pentru a se lupta cu căpetenia diavolilor.

Obiceiuri de Sfântul Ilie

Sânt-Ilie este ziua de celebrare a zeului solar, considerată a fi
mijlocul sezonului pastoral. Sânt-Ilie, ca si Sân-George și Sâmedru,
este o divinitate populară care a preluat numele și data celebrării de
la un sfânt creștin – Sfântul Prooroc Iile. În Panteonul românesc
Sânt-Ilie este o divinitate a Soarelui și a focului, identificată cu
Helios din mitologia greacă și cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă.

Ca divinitate solară si meteorologică, Sânt-Ilie provoacă tunete, traznete, ploi torențiale și incendii, leagă și dezleagă ploile, hotărăște unde și când să bată grindina, potrivit criticarad.ro.

În perioada sa pământeană,  Ilie a săvârșit păcate, cel mai mare fiind uciderea părinților săi la îndemnul diavolului, păcate pe care le-a ispășit în moduri diferite și din această cauză Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut în rândul sfinților și l-a urcat la cer într-o trăsură cu roți de foc trasă de doi sau de patru cai albi înaripați.

În cer, Sânt-Ilie cutreieră norii, fulgeră și trăsnește dracii cu biciul său de foc pentru a-i pedepsi pentru răul pe care i l-au pricinuit. Și, pentru că dracii înspăimântați se ascund pe pământ prin arbori, pe sub streașina caselor, în turlele bisericilor și chiar în trupul unor animale, Sânt-Ilie trăsnește năprasnic pentru a nu-i scăpa nici unul.

Citește și: Alimente care cresc glicemia.

Citește și: Alimentele care te ajută să scapi de insomnie.

Citește și: Insomnie, stare proastă? Oamenii de știință te învață cum să stimulezi secreția de hormoni buni din creier

Citește și: Alimente bogate în vitamina D, care ajută sistemul imunitar să lupte împotriva COVID-19

Tradiții și superstiții. Seceta și ploaia, simboluri ale puterii Sfântului Ilie

Certându-l pe Ahab, Sfântul Ilie îi spune: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!’ (3 Rg 17;1). Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit. Iar în urma lui, seceta şi foametea a cuprins toată ţara.

După trei ani şi jumătate, dovedindu-se că numai credinţa în Dumnezeul lui Ilie este cea adevărată, poporul israelit şi-a recunoscut greşeala de a se fi închinat zeului Baal, strigând: „Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat’.

Rugându-se atunci Ilie, o ploaie a răcorit pământul şi foametea a încetat.

Sfântului Proroc Ilie nu i-a fost dată moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc. Şi potrivit Tradiţiei Bisericii, el este viu în trup, aflat în grija lui Dumnezeu în locaşurile cereşti.

De ce nu se mănâncă mere de Sfântul Ilie

De ziua Sfântului Ilie, oamenii nu lucrau, pentru a nu cădea grindina, şi nu mâncau mere, pentru ca grindina să nu fie de mărimea acestora. Merele nu se consumă decât după ce au fost duse la biserică. Se spune că acela care muşcă din măr înainte de a fi sfinţit va avea parte după moarte numai de mere şi, când va dori să le atingă, vor dispărea. Merele sfinţite vor deveni de aur pe lumea cealaltă.

Tot în această zi, femeile mergeau la biserică şi dădeau pomană pentru morţi din roadele gospodăriei. 

În
dimineaţa acestei zile se culeg plante de leac, în special busuioc,
care sunt puse apoi la uscat, iar femeile duc busuioc la biserică pentru
a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl pun pe foc, iar cenuşa
rezultată o folosesc în scopuri terapeutice.

De Sfântul Ilie, românii îşi amintesc şi de sufletele morţilor, în special de sufletele copiilor morţi. Femeile chemau copiii străini sub un măr, pe care îl scuturau şi dădeau de pomană merele căzute. 

Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea morţilor (Moşii de Sânt-Ilie), iar la casele gospodarilor sunt organizate praznice, potrivit digi24.ro.

Dacă în ziua de Sfântul Ilie este furtună, nu trebuie să se deschidă nici uşile nici geamurile caselor, ca nu cumva să se ascundă vreun diavol ce fuge de furia Sfântului.

În unele zone din Moldova, se mănâncă grâu nou fiert, cu miere. Dacă grâul nu a fost treierat până în ajunul acestui praznic, femeile îşi pun hainele de sărbătoare şi merg să secere câţiva snopi de grâu pe care apoi îi scutură de boabe, pisează grâul şi îl fierb pentru a-l consuma cu miere.

Mierea albinelor, recoltată de Sfântul Ilie

De Sfântul Ilie, la sate, apicultorii recoltau mierea albinelor. Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbaţi îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină.

După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele şi vecinii invitaţi la acest moment festiv, gustau din mierea nouă şi se cinsteau cu ţuica îndulcită cu miere. Masa festivă avea menirea de a asigura belşugul apicultorilor.

Sânt-Ilie marchează şi miezul verii pastorale, dată la care le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.

Rugăciunea către Sfântul Ilie pentru alungarea relelor și bolilor

Preamărite și preaminunate prorocule al lui Dumuezeu, Ilie, care ai
luminat pe pământ cu viața ta îngerească, cu râvna ta fierbinte către
Dumnezeu Atotțiitorul, cu semnele și cu minunile tale, și cu marea lui
Dumnezeu bunăvoință față de tine, fiind ridicat la cer cu trupul într-un
car de foc; învrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului,
în timpul schimbării Lui la față, acum sălășluind în locașurile raiului
și stând în fața tronului Împăratului ceresc, auzi-ne pe noi păcătoșii
și nevrednicii, care în ceasul acesta stăm în fața sfintei tale icoane,
și cu umilință alergăm către mijlocirea ta.

Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, să ne dea nouă duhul pocăinței, al izbăvirii de păcate și cu atotputernica Sa bunăvoință să ne ajute să ne depărtăm din calea păcatului, îndrumâdu-ne spre tot lucrul bun; ca să ne întărească în lupta împotriva poftelor și a patimilor noastre, sădind în inimile noastre duhul smereniei, al blândeții, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunătății, al răbdării, al înțelepciunii, al râvnei pentru cuvântul lui Dumnezeu și al izbăvirii aproapelui.

Nimicește prin rugăciunile tale, prorocule, năravurile cele rele ale
lumii, ce întinează neamul creștinesc prin necinstirea credinței
dreptslăvitoare, față de rânduielile Sfintei Biserici, a poruncilor
Domnului, prin necinstirea părinților și a stăpânitorilor ce ne
stăpânesc, aruncând astfel lumea în bezna necinstei, a desfrâului și a
pierzaniei.

Depărtează de la noi, preamărite prorocule, prin mijlocirea ta către
Domnul, dreapta mânie a lui Dumnezeu; apără orașele, satele și țara
noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de
boli și răni aducătoare de moarte, de neînțelegeri între frați, de
năvălirea asupra noastră a altor neamuri și de războiul cel dintre noi.
Prin rugăciunile tale, preamărite, întărește poporul nostru
binecredincios și ajută-l în toate faptele lui bune.

Mijlocește, prorocule al lui Dumnezeu, păstoriților noștri râvna
fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a
păstoriților, înțelepciune în purtare și învățătura, cucernicie și
tărie în ispite; judecătorilor dăruiește-le nepărtinire și lepădare de
pofta câștigurilor, dreptate și milă față de cei obijduiți; tuturor
cârmuitorilor purtare de grijă față de supuși, milă și dreaptă judecată,
iar dreptcredincioșilor supunere și ascultare față de cârmuitori, cum
și îndeplinirea cu sârguință a tuturor îndatoririlor lor; ca astfel, în
pace și cucernicie, să petrecem veacul acesta.

Să ne învrednicim de împărtășirea bunătăților celor veșnice în Împărăția lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste și închinăciune, împreună cu Tatăl cel fără de început și cu Preasfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.