Înălțarea Domnului sau Ispasul comemorează înălțarea la cer a lui Iisus Hristos. Inițial, această sărbătoare se celebra de Rusalii, dar începând din secolul al IV-lea, e prăznuită la 40 de zile după Paști, fiind mereu într-o zi de joi. În 2021, Înălțarea Domnului pică pe 10 iunie la creștinii ortodocși. Cele mai cunoscute tradiții și obiceiuri de Înălțare.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE MAI, GRATIS, AICI!
Înălţarea Mântuitorului s-a petrecut la 40 de zile după Învierea Sa din morţi. După ce Iisus Hristos a înviat şi s-a arătat ucenicilor Săi, încredinţându-i de realitatea actului Învierii Sale, s-a ridicat la Cer de pe muntele Eleonului (Măslinilor) din Betania.
Ce semnificație are Înălțarea Domnului
Din relatările creştine reiese că Mântuitorul Iisus Hristos S-a înălţat la Cer cu acelaşi trup cu care S-a născut, a trăit, a fost răstignit, îngropat şi, apoi, a înviat.
Actul Înălţării s-a petrecut în văzul oamenilor. Mântuitorul Iisus Hristos a ieşit pe străzile Ierusalimului pe care le-a străbătut împreună cu Sfinţii Săi Apostoli şi cu celelalte persoane adunate, conducându-i în Betania, la casa lui Lazăr, a Martei şi a Mariei, acolo unde Fecioara Maria, Maica Sa, împreună cu multe persoane credincioase aşteptau venirea Lui.
După ce i-a mângâiat, spunându-le că s-a apropiat clipa despărţirii de ei şi a Înălţării Sale la Tatăl, au pornit împreună spre muntele Măslinilor, în grădina Ghetsimani. În faţa a peste 500 de persoane, în timp ce le binecuvânta, Iisus Hristos a început să se înalţe spre Cer. Deasupra pământului a apărut un nor luminos care Îl înconjura şi bolta cerească răsuna de cântări îngereşti, citează Mediafax.ro.
Sărbătoarea Înălţării introduce o altă mare sărbătoare cinstită de creştini şi anume Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt. De Rusalii, Sfinţii Apostoli au primit putere (har) şi s-au transformat din oameni timizi şi simpli, în propovăduitori ai învăţăturii creştine.
Citeste si: Moșii de vară: tradiții și superstiții. Ce nu e bine să faci
Citește și: Zodii incompatibile.Zodiile care nu trebuie să formeze un cuplu
Citește și: Ce dietă ți se potrivește în funcție de zodie
Înălţarea Domnului – Tradiţii şi obiceiuri
În această zi creştinii se salută cu „Hristos s-a înălţat!’ şi „Adevărat s-a înălţat!’.
În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte si Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut al Înălţării. Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut şi uimit, şi mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate.
Ispasul este o sărbătoare populară, necreştină, care se suprapune sărbătorii creştine a Înălţării Domnului. Ea este dedicată personajului mitic cu acelaşi nume. Ispasul, ca personaj, este perceput ca un om vesel şi din această cauză oamenii care ţin această tradiţie încearcă să fie cât mai veseli în această zi. De asemenea, de Ispas se presupune că sufletele morţilor se pot rătăci în drumul lor spre cer, devenind strigoi pe pământ şi provocând rele oamenilor şi animalelor.
Înălţarea Domnului. Ce se face de Ispas
De Ispas, oamenii îşi pun la brâu frunze de nuc pentru că se crede că şi Iisus ar fi avut când s-a înălţat la ceruri şi se bat cu leuştean ca să fie feriţi de rele şi de boli.
La fel şi vitele sunt bătute cu leuştean, ca să se îngraşe, să fie sănătoase şi ferite de vrăjitorii. De asemenea, la Înălţare, se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar, cu urarea: „Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în acest furnicar!'.
Tot în această zi se sfinţesc plantele de leac – leuşteanul, paltinul, alunul.
Se crede că cine moare de Ispas ajunge în Rai.
Ce să NU faci de Ispas
În această zi, nu este bine să împrumuți sare, chibrituri, cărbuni,
candele sau lumânări dacă nu vrei să ai parte numai de nenorociri.
Superstiţioşii nu dau nimic și în special sare și foc din casă în
această zi, căci cred că vor avea parte de pagubă, ceartă şi de inimă
rea.
Nu se seamănă culturile, căci nu vor da rod.
Rugăciune de Înălțarea Domnului
Rugăciunea pentru Înălțarea Domnului este una de mulțumire și se rostește în ajunul sărbătorii.
„Ţie Domnului şi Împărat al cerului şi al pământului, ca unui
biruitor al mortii îti aducem cântare de laudă. Că după prealuminata
Înviere din morţi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat. Și cu Preacinstit
Trupul Tău ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Ca şi firea noastră cea
căzută să o înalţi împreună cu Tine. Și să ne slobozeşti de patimi din
veşnica moarte. Noi, însă, prăznuind Dumnezeiasca Ta Înălţare, din
sufIet, împreună cu ucenicii Tăi, cântăm. Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat
de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din
înălţimile cereştI pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie
duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi,
iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă
de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui!
Doamne, miluiește-ne pe noi!
În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări
la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă. Cerul se bucură astăzi de
Înălţarea Ziditorului făpturii. Oamenii slavoslovesc neîncetat. Văzând
firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule,
luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este
acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie?
Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei? Învredniceşte-ne şi pe noi,
neputincioşii. Care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat
cele plăcute trupului. Să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la
cer.
Grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu
Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul
nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar
aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa
Părintească în ţara îndepărtată a păcatului. Pentru aceasta Te rugăm cu
osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti
conştiinţa noastră. Să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi
păcătoase. Și să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele
pământeşti.
Că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.’