Auzim frecvent că zahărul ne face rău, că ar trebui să limităm consumul şi chiar să eliminăm complet din alimentaţie zahărul rafinat. Nu întotdeauna citim şi explicaţiile ştiinţifice care stau la baza acestor avertismente şi, de cele mai multe ori, avem impresia că sunt exagerări ale celor care nu iubesc ciocolata. Ei bine, studiile demonstrează că zahărul acţionează ca un drog la nivelul creierului şi provoacă, aşadar, dependenţă.
Cercetătoarea Amy
Reichelt, specializată în neuroștiințe și nutriție, a făcut o serie de
investigații științifice în încercarea de a demonstra efectele distructive ale zahărului
la nivelul creierului şi a ajuns la concluzia că alimentația modernă e
„obezogenă’.
Organismele
funcționează cu zahăr, mai precis cu glucoză. Este un termen care provine din
grecesul „glukos’, care înseamnă „dulce’. Glucoza este cea care alimentează
celulele care formează corpul nostru, inclusiv pe cele ale creierului
(neuronii).
Cum alimentele
dulci constituie o excelentă sursă de energie, evoluția umană a făcut în așa
fel, încât să le considerăm deosebit de bune. Alimentele cu gust dezagreabil,
amar sau acru pot fi toxice, stricate sau necoapte, așa că ar putea duce la
îmbolnăvire. Astfel, pentru a ne maximiza șansele de supraviețuire ca specie,
avem un sistem cerebral care ne face să iubim alimentele dulci, care ne dau
energie.
Atunci când mâncăm
alimente dulci, se activează sistemul de recompensare al creierului – se
numește sistemul dopaminergic mezolimbic.
Dopamina este o substanță chimică eliberată de neuroni care semnalează că un eveniment este pozitiv. Când sistemul de recompensare se declanșează, el întărește acele comportamente care apoi ar trebui să se repete. Astfel, consumul frecvent de bomboane, de pildă, presupune eliberări de dopamină care apoi incită la a repeta acest comportament. Aceste eliberări de dopamină provocate de consumul de zahăr favorizează o „învățare’ rapidă a acestui tip comportament, ceea ce ne face să preferăm aceste alimente, citează Digi24.ro.
În cadrul unui
studiu recent s-a demonstrat că un consum frecvent de alimente bogate în
zaharuri ar putea amplifica poftele, creând astfel un cerc vicios care ne face
să mâncăm mai mult, tot mai mult.
Hipocampul – o zonă
importantă pentru memorie – este o altă regiune a creierului afectată de
regimul bogat în zahăr. Cercetătoarea
Amy Reichelt a demonstrat că șoarecii care mănâncă alimente bogate în zahăr își
amintesc mai greu dacă au văzut anumite obiecte în anumite locuri.
Transformările
induse de zahăr în hipocamp au ca efect o reducere a formării neuronilor,
esențiali pentru a coda amintirile, precum și de o creștere a substanțelor
chimice ce pot produce o inflamație.
Organizația
Mondială a Sănătății recomandă limitarea consumului de zahăr adăugat la 5 la
sută din aportul nostru caloric zilnic, ceea ce ar însemna cam 25 de grame (6
lingurițe).