Când vorbește despre profesia lui, îi poți simți emoția din glas, dar și empatia, dragostea față de oameni și pasiunea pe care o pune în fiecare cuvânt. El este Ștefan, paramedic la SMURD. Recunoaște că se teme, doar teama e un sentiment firesc, dar spune că nu ar renunța niciodată la darul pe care i l-a oferit divinitatea – acela de a salva vieți.
În aceste zile, mai mult ca
niciodată, sirenele ambulanțelor ne fac să ne gândim la linia atât de fragilă
dintre viață și moarte. Stau și mă întreb cum este pentru tine, ca paramedic
ISU, fiindcă te afli în linia întâi în lupta cu coronavirusul…
Pentru mine, ca paramedic, care fac această meserie de mai bine de 12 ani, este mai ușor să duc la bun sfârșit fiecare misiune. Mai greu este pentru populație, îți dai seama! Dat fiind că orașul este liber în acest moment, sirenele mașinilor de poliție, ale ambulanțelor se aud mai des, se aud mai tare, și lumea este și panicată, ținând cont de faptul că ne confruntăm cu acest inamic invizibil, acest virus numit COVID-19.
Cum îți începi ziua? Te copleșește câteodată
gândul că, poate, vor fi situații în care intervenția voastră s-ar putea dovedi…
tardivă?
Nu pot să spun că intervenția noastră se poate dovedi tardivă. Noi, în primul și în primul rând, suntem cadre militare, după care suntem pompieri paramedici. Fiecare intervenție a noastră este contracronometru. Serviciul ni-l începem la ora 7 dimineața. Când ajungem acolo, ne luăm în primire autospeciala, ambulanța, ne verificăm echipamentele, după care rămânem în stand-by.
Când te duci la locul intervenției, nu știi cu ce te întâlnești. Ți se dă prin stație pacient cu probleme respiratorii’. Ajuns acolo, poți să găsești un pacient cu edem pulmonar sau care este în stop cardiorespirator. Sunt cazuri când mergem la pacienți acasă sau suntem solicitați la accidente rutiere. Acolo avem de-a face cu pacienți traumatizați sau politraumatizați. Eu, de exemplu, îmi execut serviciul pe ambulanța de terapie intensivă mobilă, de 5 ani sunt pe motocicleta SMURD de intervenție urbană. Și acolo sunt singur.
Fiind pe echipaj moto, ajung mai repede ca o ambulanță, mă strecor mai ușor prin traficul intens. Iar acolo când ajungi, ești unica resursă… Mi s-a întâmplat să am doi pacienți, dintre care unul mai puțin grav, și a trebuit, evident, să mă ocup de cel a cărui viață era mai mult pusă în pericol. Într-adevăr, este copleșitor, dar mie riscul și munca contracronometru îmi dau parcă mai multă energie, la fel și gândul că le fac un bine semenilor noștri.
A fost vreun moment, profesional
vorbind, căruia i-ai făcut față cu greu? Un moment în care ai conchis că
divinitatea este nedreaptă?
Au fost cazuri, fac meseria asta de mai bine de 12 ani, din 2008, de când s-a deschis SMURD-ul în București, și am întâlnit situații peste situații. Am lucrat o bună perioadă pe ambulanțele SMURD de prim-ajutor, unde mă duceam ca primă resursă. După care am început să lucrez pe ambulanțele de terapie intensivă, cu medic, care merg deja la cazuri foarte grave. Când nu am ambulanță de terapie intensivă, sunt pe echipajul moto, deci am întâlnit o mulțime de cazuri.
Au existat și situații când a fost mai greu, vă dați seama că la copii este mai dificil să te duci la o intervenție. Am mers și la bebeluși, la sugari, și a trebuit să începem manevrele de resuscitare. Am avut și un caz în care s-a întâmplat să nu mai putem face nimic în acel moment… Mi s-a întâmplat să acționez, însă, și când eram în timpul liber. Odată, mă plimbam prin parc cu bicicleta și am auzit frâne bruște, apoi a început lumea să țipe și să urle. Mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva grav.
Când am ajuns acolo, am găsit 6 victime. Eram singur, doi dintre ei erau cu afecțiuni grave, iar unul era în comă… Neavând niciun echipament la mine, a trebuit să-i mențin căile respiratorii deschise pacientului în comă, că altfel putea să moară în 2-3 minute. L-am ținut în viață până a venit echipajul de terapie intensivă. Îmi aduc aminte că asta s-a întâmplat în 2015, atunci am și primit din partea instituției o decorație pentru dăruirea pe care o am față de această meserie. Eu sunt fan SMURD, îmi place foarte mult să salvez vieți. (râde)
Ai salvat pe cineva la limită? Ce sentiment
te încearcă în clipa în care știi că un om a revenit la viață datorită ție și
îi citești recunoștința în ochi?
Au fost cazuri în care am salvat pacienți aflați la limită, inclusiv cu motocicleta. Când am ajuns acolo, lumea extrăsese deja victima din mașină, dar aceasta era în stop cardiorespirator. Am scos toate accesoriile din motocicletă, am defibrilat pacientul, am început masajul cardiac… După trei minute, pacientul acela avea puls. Și au fost multe astfel de cazuri. Motocicleta este foarte utilă și face foarte repede diferența.
De exemplu, odată am ajuns la un caz în două minute – era vorba despre o fată de 24 de ani, lovită pe trecerea de pietoni și aruncată vreo 10 metri. Am făcut tot ce trebuie, ca la carte, iar în ziua de azi acea pacientă nu are niciun deficit motor, este pe picioarele ei. Suntem prieteni pe Facebook. (zâmbește) N-am auzit-o niciodată să-mi zică mulțumesc, dar e acolo, e în sufletul meu. Eu știu că mi-am făcut datoria, meseria, și-i mulțumesc lui Dumnezeu că în acest moment are familie, are copil! Noi, ca salvatori, suntem mulțumiți în inimile noastre că am reușit să facem un bine și să mai ținem o viață aici, pe Pământ.
Sincer, care este lucrul pe care îl
iubești, dar și cel pe care îl detești la profesia ta?
Cel mai mult
iubesc că lucrez cu omul, lucrez în situații critice și sub presiunea timpului.
În această meserie, nu minutele sunt importante, ci secundele. Fiecare secundă
poate să facă diferența între viață și moarte. Iar dacă tu, în acel moment,
ești omul potrivit la locul potrivit, poți să-i dai o șansă pacientului
respectiv să trăiască mai mult. Nu-mi place că nu m-am apucat mai demult de
această meserie. Nu-mi place că nu am putut să mă duc să fac, poate, o școală
medicală și să pot să profesez și-n partea de spital. Dar paramedic pentru mine
este cea mai bună opțiune, pentru că am descarcerare, am am prim-ajutor, am
stingere, am tot ce trebuie și ce iubesc la această meserie de pompier.
Puteți citi interviul integral în numărul de mai al revistei VIVA!
Revista se poate găsi în rețelele: Kaufland, Cora, Metro, Carrefour, Auchan, Inmedio, Nis Petrol, OMV.