Sărbătorit pe 24 februarie, Dragobetele reprezintă sărbătoarea iubirii la români. Rădăcinile sale sunt în tradiţiile dace şi în credinţa într-un fel de zeu al iubirii, a cărui cinstire marca simbolic şi începutul primăverii.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IANUARIE, GRATIS, AICI!
Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei şi al bunei dispoziţii. I se mai spunea Cap de Primăvară sau Cap de Vară şi era identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană, şi cu Eros, corespondentul acestuia în mitologia greacă.
Un alt nume al său era Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos şi iubăreţ nevoie mare, care le face pe tinerele fete să-şi piardă minţile. O altă tradiţie spune că Dragobetele a fost transformat într-o buruiană numită Năvalnic, de Maica Precista, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările.
Dragobetele mai poate fi întâlnit și sub denumirea de
„Dragomir’, cunoscut ca un cioban care o însoțește pe Baba Dochia
în călătoriile prin munți,
dar reprezintă de asemenea și
o figură pozitivă, simbol al primăverii, iar de ziua lui se sărbătorea înnoirea
firii și
se pregătea de primăvară.
În lumea satului românesc, pînă la jumătatea secolului al XX-lea, Dragobete era sărbătorit pe 24 şi 28 februarie sau pe 1 şi 25 martie, potrivit cercetătorului Ion Ghinoiu, autorul volumului „Zile şi mituri'. Entitate magică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică, fiind un bărbat chipeş şi neastâmpărat.
Citește și:
Semnificaţia Valentines Day. Care este legenda Sfântului Valentin
Horoscop indian. Ce zodie ești și care sunt calitățile, dar și defectele tale
Zodiile care sărută cel mai bine. Ele cunosc secretul pasiunii
Cum se sărbătorea Dragobetele în trecut
După modelul zburătoarelor, fetele şi
băieţii se întâlneau să sărbătorească Dragobetele, pentru a rămâne îndrăgostiţi
pe parcursul întregului an. Dacă timpul era favorabil, îmbrăcaţi de sărbătoare,
fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri
şi lunci flori de primăvară.
În sudul României (Mehedinţi), fata se întorcea în sat alergând, obicei numit „zburătorit', urmărită de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă.
Din zăpada netopită fetele strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe – zăpada zânelor -, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste, potrivit Mediafax.
Obiceiuri de Dragobete
Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, ziua Dragobetelui fiind cea în care urmau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor, iar satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala: „Dragobetele sărută fetele'.
Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea că cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat.
O superstiție legată de Dragobete spune că în această zi nimeni nu are voie să plângă, pentru că lacrimile sunt aducătoare de supărări.
De asemenea, în unele locuri ale țării, fetele își pun busuioc
sub pernă, la fel ca în noaptea de Bobotează, pentru a-și visa ursitul.
O altă legendă de Dragobete spune că nu este bine ca în acestă zi să se facă treburi grele sau să se coasă la mașină. Gospodinele pot, în schimb, să facă treburi casnice, acestea fiind considerate aducătoare de spor în casă.
Legenda Dragobetelui amintea că apa adunată de pe frunzele fragilor avea puteri magice. Dacă era adunată şi folosită de fetele nemăritate, acestea deveneau mai frumoase ca oricând şi atrăgeau privirile băieţilor.
De unde vine expresia „Dragobetele sărută fetele'
Încă din cele mai vechi timpuri, băieții și fetele mergeau la pădure pentru a alege primele flori care apăreau la începutul anului. Aceștia se îmbrăcau frumos, cântau și se bucurau de moment.
În jurul prânzului, fetele începeau să alerge spre sat, iar în urma lor veneau băieții alergând, în încercarea de a le prinde. Atunci când unei fete îi plăcea un băiat, aceasta se lăsa prinsă și sărutată. De aici și denumirea de Dragobetele sărută fetele, citează Spynews.