Marcela Vîlcan este asistentă medicală șefă la Spitalul Județean Alba. Asistenta vorbește într-o postare pe Facebook despre emoțiile pe care le-a avut atunci când a consultat prima persoană din județul alba infectată cu virusul care face ravagii în toată lumea.
După 3 săptămâni de când a început iadul numit COVID-19, după 16 pacienți internați cu suspiciune de infecție cu coronavirus, iată că a sosit și ziua de care mă temeam, ziua care speram să nu vină vreodată, ziua de…. 18.03.2020. Este adus la noi primul caz confirmat cu COVID-19. Femeie, tânără. O voi numi Doamna G (pacientul nr. 1, sună atât de urât!). Speriată și suspicioasă totodată. Încerc să o liniștesc, să o calmez, să o încurajez, de sub costumul care nu lasă să se vadă nimic… nici umanitatea, nici empatia, nici compasiunea și nici teama mea deopotrivă. Îi măsor funcțiile vitale care erau în parametrii normali (Doamne miluiește!). Mă gândesc în sinea mea: „Eu am pulsul de două ori mai mare decât al doamnei!’ – inima stătea să îmi sară din piept însă… nu putea ieși… o ținea acolo costumul salvator, scrie asistenta medicală.
Îi spun că urmează să îi recoltez probele biologice, moment în care mă întreabă suspicioasă :’De ce trebuie să îmi recoltați? Ce analize faceți?’ Îi răspund că sunt doar niște analize uzuale prin care medicul va cunoaște starea ei de sănătate la momentul internării. Așa cere protocolul. Se liniștește și își dă acordul pentru a efectua procedura. În tot acest timp vorbesc cu ea și în cele din urmă îi câștig încrederea. Încheie cerându-și scuze că EU sunt nevoită să trec prin toate acestea din cauza ei’, remarcă femeia.
„O liniștesc din nou spunându-i că asta este profesia noastră, gândindu-mă totodată „Oare ce este în sufletul ei? Uite că ea se gândește la mine!’ Doamne, dă să fie toți cei care urmează, la fel ca această doamnă, cu bun simț și înțelegători!’
Asistenta medicală din Alba Iulia vorbește și despre agonia așteptării prin care trebuie să treacă cei aflați în carantină.
Rămân încă cu ea să îi explic toate regulile pe care este obligată să le respecte pe perioada șederii la noi. Pare că înțelege ceea ce are de făcut, adică DOAR să stea în acel salon care îi va fi casă pentru următoarele multe zile… Credeți că este ușor DOAR să stai și să aștepți să treacă zilele până va veni acea zi perfidă cu numărul 12, apoi următoarea, cu numărul predestinat parcă, 13? Apoi încă… oare câte încă până primești rezultatele… Oare cum vor fi acestea? (Pentru a nu cunoaște aceste răspunsuri, STAȚI ÎN CASĂ! Dacă nu pentru voi, faceți acest efort pentru cei dragi vouă… )’