Pe 15 ianuarie 2021 se împlinesc 171 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, supranumit și Luceafărul poeziei românești' și este sărbătorită din acest motiv, și Ziua Culturii Naționale. Aflați, în continuare, detalii mai puțin știute despre viața poetului nostru național, dar mai ales despre cauza reală a morții sale.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI!
Mihai Eminescu este autorul celui mai lung poem de dragoste omologat de Academia Recordurilor Mondiale – Luceafărul. Marele poet a început să îl scrie în 1873 și l-a publicat peste 10 ani, în 1883.
În Alba Iulia, una dintre cele mai bune școli îi poartă numele marelui poet, Școala Generală Nr.7 „Mihai Eminescu’, iar pe Aleea Scriitorilor stă la loc de cinste bustul acestuia. Aproape în toate orașele din România o școală sau un liceu îi poartă numele. Este simbolul Culturii Naționale.
- Vezi locuri de vizitat in Alba Iulia – ce obiective turistice interesante sunt in Alba Iulia!
15 ianuarie – ziua lui Mihai Eminescu
Pe data de 15 ianuarie 1850, la Botoșani a venit pe lume cel de-al șaptelea copil, din cei 11, ai căminarului Gheorghe și Ralucăi Eminovici, Mihai Eminescu (născut Mihai Eminovici).
Își petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa
părintească, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu
oamenii şi cu natura. Aceste momente le evocă și în poeziile „Fiind
băiet…’ sau „O, rămâi’.
Se angajează ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani, la tribunal şi primărie și mai pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu.
Anul 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. Astfel că, în luna ianuarie a anului 1866, când moare profesorul de limba română, Aron Pumnul, elevii scot o broşură, „Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti’, în care apare şi poezia „La mormântul lui Aron Pumnul’ semnată Mihai Eminovici.
Dacă ești pasionat de poezie, vezi cate strofe are Luceafarul de Mihai Eminescu!
Citește și:
Cele mai frumoase citate din Mihai Eminescu
Daniel Buzdugan a pus flori la mormantul lui Mihai Eminescu
Mihai Eminescu a studiat la Viena și Berlin
Între 1869 şi 1862 este student la Viena unde urmează ca auditor
extraordinar Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de
la alte facultăţi.
Între 1872 şi
1874 este student la Berlin, iar Junimea îi acordă o bursă cu condiţia
să-şi ia doctoratul în filozofie. Urmează cu regularitate două semestre,
dar nu se prezintă la examene.
Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. Director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui și redactor la ziarul „Curierul de Iaşi sunt activitățile poetului la Iași.
În 1877 se mută la Bucureşti, unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la ziarul „Timpul. Desfăşoară o activitate publicistică și aici i se ruinează sănătatea. În 1833 scrie și marile lui poeme, „Scrisorile’ și „Luceafărul’.
„Avea o voce de aur, îi acompania pe lăutari’
Istoricul botoşănean Gheorghe Median mai spune că ceea ce impresiona, însă, cu adevărat la poet era vocea sa. „Eminescu avea o voce blândă, calină şi un zâmbet liniştitor, molipsitor. Asta o spun toţi cei care l-au cunoscut. În ciuda tonului de revoltă din poezia sa, era un om foarte blând, care degaja multă căldură în jurul lui. Avea o voce de aur. Cânta foarte frumos. Se ştie puţin despre acest talent al lui Eminescu. Ar fi putut fi oricând un bun solist vocal. De multe ori îi acompania pe lăutari la câte un chef, dar şi rudele îl rugau să le cânte’, spune Median, potrivit historia.ro.
Mihai Eminescu a murit la 39 de ani
În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut pe lângă Viena. În decembrie îi apare volumul „Poezii’ , cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu).
Mihai Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15 iunie, în zori – ora 03.00) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormântat la Bucureşti, în cimitirul Bellu, sicriul fiind dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.
Ultima dorinţă a geniului a fost un banal pahar cu lapte, pe care medicul de serviciu il strecurase prin vizeta metalică a ‘celulei’ în care şi-a petrecut ultimele ore din viaţă. I-ar fi şoptit celui care i-a făcut această favoare că ‘sunt năruit’.
Adevărata cauză a morții lui Mihai Eminescu
În ultimii 25 de ani, specialiştii au ajuns la concluzia că Mihai Eminescu a fost victima unui caz grosolan de malpraxis. A fost doborât de un tratament administrat greşit.
Astfel, în urma ultimelor cercetări şi prin prisma ultimelor descoperiri din domeniul neurologiei şi psihiatriei, specialiştii au dat un verdicat final în cazul lui Mihai Eminescu: poetul a murit în urma unui stop cardio-respirator provocat de intoxicaţie cu mercur, potrivit adevarul.ro.
Cu alte cuvinte, Eminescu a fost o victimă a sistemului medical românesc din secolul al XIX lea şi mai ales a unor medici care l-au diagnosticat şi tratat greşit. I s-a pus ștampila de sifilitic, paralitic şi în pragul demenţei din cauza abuzului de alcool şi a gomelor sifilitice apărute pe creier.
Neuropatologul Ovidiu Vuia, care a studiat în amănunt fişele de observaţie, simptomele şi toate rapoartele medico-legale în cazul lui Eminescu precizează însă clar: Eminescu nu a avut sifilis.
Mihai Eminescu, ucis de intoxicaţia cu mercur
Din 1883, de la primele crize şi comportamente deviante ale lui Eminescu şi până în 1886, poetul a fost tratat în Austria şi Italia, de specialişti care au reuşit să-l pună pe picioare, după cum mărturisea prietenul bun al poetului, scriitorul Ioan Slavici.
În 1886, suferă o cădere nervoasă şi ajunge pe mâna medicilor români. În special Julian Bogdan şi Panait Zosin. Imediat diagnosticat cu sifilis, după ce poetul trece prin calvarul de la mănăstirea Neamţului, unde era ospiciu de boli nervoase şi unde este bătut cu frânghia udă şi scufundat în butoaie, se trece la tratamentul cu mercur. Întâi frecţii la Botoşani, aplicate de medicul Itszak, şi mai apoi la Bucureşti la sanatoriul medicului Şuţu, unde este şi injectat cu mercur.
Intoxicaţia cu mercur i-a provocat stop-cardio-respirator care a fost şi cauza morţii poetului.